Despre uluială

iulie 2, 2011

Despre uluială

Stăteam de vorba cu un francez. În vremuri de mult apuse, în Orlinz city. În Castan fiind.

Francezu‘: Care e treaba cu mirosu’?

Ana: … pardon? Treaba cu mirosu’? Ce miros?

Francezu‘: Da, da. Votre trip cu mirosu’. Să miroasă frumos.

Ana, luând drumul unei uluirii crescânde. Genul de uimire şi neînţelegere care te fac să-ţi întizi gâtul, aplecându-ţi capul într-o parte şi încruntând din sprâncene, încercând să înţelegi: Ce? Cine să miroasă frumos? Sau cum? Te referi la parfum? … What?

Francezu‘: Voi româncele aveţi o obsesie să miroasă frumos

Ana: …huh? O obsesie să miroasă frumos? Adică? Foloseşte-ţi cuvintele, pentru că tot nu mă prind.

Francezu‘: Toate aveţi în cameră des produits să miroasă frumos.

Ana: … aşaaaaaaaa şi?!?!?!?…

Francezu‘: Nu ştiu câte lumânări aromate, parfumate. Şi odorizant de cameră. În cameră, în baie. Şi 2-3 parfumuri. Şi detergent de nu-ştiu-de-care. Şi balsam de rufe care miroase a levănţică!!!! Care e problema voastră cu mirosu’?!?!

Ana: … whaaaa’?!?! I still don’t get it… Şi dacă le avem pe toate astea, ce? Nu văd unde e problema… Sau mă rog, subiectul de dezbatere…

Francezu‘: Da’ şi ţie de ce-ţi trebuie 2 parfumuri?

Ana: … tu vorbeşti serios?! I am at a loss. Ce nu înţelegi? Cu româncele şi mirositul frumos?

Francezu‘: De ce sunteţi aşa disperate să miroasă frumos?

Ana: Nu cred că suntem disperate să miroasă frumos. Dar de ce să nu miroasă frumos? Nu ştiu ce vrei să-ţi răspund… Până acum nu mi-am pus niciodată problema despre… mirositul frumos. Şi tot nu văd de ce te-ar deranja faptul că am avea „o obsesie” să miroasă frumos. De când a devenit mirositul frumos o problemă… sau un subiect de dezbatere

Francezu‘: Mais quand meme…. je trouve que c’est abuse…

Ana: Eu renunţ. Te aud vorbind, îţi ascult cuvintele, le cunosc sensul în română, dar tot nu te înţeleg…

Francezu‘: Voi româncele sunteţi ciudate!

Legătură permanentă