Aprilie 13, 2010

Un Paşte dubiooooooooos

Posted in Cămin tagged , , , la 5:00 pm de anagreudeexplicat

Am rămas mai mulţi de Paşte aciciţa. Şi am zis să ne organizăm. Oarecum. Iniţial umbla vorba să mergem la Pithiviers pentru slujbă. Ulterior am aflat că la Pithiviers este mănăstirea Saint Gregoire unde slujeşte măicuţa Anne. Trebuie să apreciezi micili ironii ale vieţii. Planul cu Pithiviers a picat din mai multe considerente.

În vinerea mare am ieşit puţin pe rue de Bourgogne. Irina, Oana şi băeţii au mers în Lodge. Eu am luat calea Atelierului şi a lui Edouard and Co. După mici incidente cu diverse ziduri şi sticle de bere, ne-am reunit prin Lodge, dar ne-am despărţit mai repede ca apele mării din povestea biblică.

Sâmbătă am mers cu Draga şi cu Vlad’ka la Lecleeeeeerc pentru ceva cumpărături de Paşte. Am zis să facem o masă. Eu deja intrasem în depresie, după ce Vlad mi-a zis că el de Paşte îşi cumpără pizza congelată. Şi cumpărăm noi de la Lecleeeerc pentru masă toate cele. Caut candele pentru slujbă. Nu găsesc şi înaintez în depresia mea cu un pas. Mă uit după vopsea de oo şi nimic. Încă un salt departe into the dark side. Drept răzbunare am furat spanac. Da!! Vreo 3 frunze de spanac, ca să-mi pot vopsi nişte oo. Verzi.

Seara în Les Ormes scandal. Că de ce nu am anunţat pe toată lumea mai din timp că mergem la catedrală în seara aia (poate doar în mintea mea şi a cocoşului era evident, că vom dori să merem la o biserică, oricare de Înviere). Dar de ce să mergem la catedrala catolică-cea-mare-din-Orléans şi nu la-nu-ştiu-ce-bisericuţă-micuţă-ortodoxă-de-pe-lângă ? Cu chiu cu vai şi cu limba scoasă de-un cot prindem tramul de 22h20. Înainte de 23h eram la Charles de Gaulle şi luăm cu toţii drumul catedralei. Ne închidem până sub nas, tragem căciulile de blană peste urechi, legăm cu 3 noduri marinăreşti eşarfele-fularele-baticurile din dotare, trage mânuşile până la coate ne luăm inima-n dinţi şi înaintăm printr-un vânt demn de Katrina. Eu una aveam un ţel. Eu voiam măcar slujba, dacă masă de Paşte nu prea iar oo vopsite nici măcar. Plus că eram în întârziere, Sonia şi Jacqueline mă  aşteptau deja.

Şi ajungem la catedrală. Şi intrăm. Lumea cu lumânări aprinse în mână. Noi ne scărpinăm în cap, ridicăm din umeri „aşa o fi la catolici… mai ştii?” şi ocupăm un loc în spaţiu. Înăuntru mai frig ca afară. După 5 minute poporul decide că nu îi convine şi că pleacă în expediţie polară spre bisericuţa din poveşti. Du-te-vino prin catedrală. Mai îngheaţă puţin pe afară. Sonia şi Jacqueline pleacă în atelier. Noi mai rămânem.

„Şi tu ce faci în seara asta?”  zise smsul. Chiar nu era evident că voi dori să merg la slujbă? Aparent nu. Îmi fac publice coordonatele şi revin la slujbă. Cu puţin după 23h30 se termină minunăţie de slujbă. Eu eram total nelămurită şi nedumerită. Dianei i s-a făcut milă de mine şi mi-a explicat că atunci când am ajuns noi, pe un 22h50, lumânările aprinse – aia era lumina. Atâââââââââââââââââât!!!! Şi mi-am dat drumul. Nici oo, nici slujbă, nici lumină nici nimic. Păi paştele lui de Paşte!!! Daaaaar la intrare era Andreea Ivan care ascundea în mâine 4 oo vopsite. Roşii. Pe care le-am ciocnit atunci între coloanele catedralei pe întuneric şi înfruntând taifunul. She made my Easter (nu am un echivalent în română, îmi pare rău). Şi uite cum facem cale întoarsă toţi – după principiul am plecat bou m-am întors vacă.

Pe drum atârnând de maşină, Grégoire. Încep şi îi zic repede în franceză că mie nu-mi place Paştele ăsta, că nu are nimic din Paşte şi că eu n-am luat lumină (aveam un sentiment de păgân rătăcitor) şi că nici oo n-am vopsit şi că tu înţelegi, măi Grégoire, j’ai pas pris la lumière !!! Dar el era mai in the dark place decât mine aşa că i-am dat oul meu ciocnit.

În hol la Les Ormes am aprins lumânările luate de la Lecleeeeerc şi asta a fost bucata noastră de lumină.

Şi ca în orice noapte de Înviere am ieşit la o plimbare prin Olivet, am sărit garduri în părculeţe şi ne-am afundat in the dark side până în zori când pe la 6 am parcat (eu) în faţă la Les Ormes.

Duminică am pregătitără masa de Paşte (mai mult fetele decât eu. Îmi pare rău, dar ştiţi că mie-mi place mult de voi 🙂 ) cu orez, somon, couscous, salată de pui, guacamole şi alte bucate tradiţionale şi specifice. Decorarea salăţilor din grădina ursului a ridicat ceva probleme organizatorice (Alinuţa să ştii că a fost cea mai frumu salată ever ❤ ). Andreea Ivan a adus oo. Multe oo colorate. Şi am ciocnit international. Hristos a înviat cu Cehia, Brazilia, Belgia, Amen (nu ştiu de unde anume eşti tu chinezule). La final, Draga a trebuit să ne împartă în mod egal o tartă cu căpşuni. A eşuat exemplar.

Şi au început jocurile. De ghicit ce ţi-era scris în frunte. Draga a avut Shutter Island, de era să pice în depresie.  Raduuush a avut Rammstein, deci ceva negru-negru ca o boală aşa şi legat de Satana. Alinuţa era Easter bunny, dar i-a ieşit mai repede Playboy bunny. Suzetele sunt porno şi nu ştii niciodată dacă nu eşti vreun fost(ă). Iar substantivele devin din ce în ce mai problematice.

A fost un Paşte dubios în care Alinuţa mi-a refuzat invitaţia să go to the dark side, iar Andreea m-a anunţat că pe o scară a dubioşeniei de la Lanjri la Grégoire, tind spre Absolut. Ţin să-i mulţumesc încă o dată pe această cale şi să-i transmit că ea înţelege cam 80% din dubioşenile mele. So, cât de dubioasă eşti tu?