mai 31, 2010
Essssssssssst-ce que tu connais Andreea Andrei?
Da. Chiar bine. Suntem cunoștiințe intime aș putea adăuga. Ce-i drept a durat o veșnicie și un triunghi amoros ca să pot cuceri pe Andreea Andrei. Dar am înfrânt. Relația noastră a stat încă de la început sub semnul turnirelor/confruntărilor/competițiilor/Jocurilor Olimpice și a altor duele pentru mâna unor prințese rahitice, deșirate și cu ochii limpezi. Cine a câștigat? Noi doo, evident. El a rămas singur în autismul lui îngâmfat, în timp ce noi am descoperit Franța împreună și am încercat (inutil de altfel) să determinăm aria câmpului meu cu maci.
Cum ziceam începutul a fost bolovănos, plin de primejdii și peripeții, demne de lecțiile de la istorie cu cotropirea Principatelor de către turci cu pârjolirea pajiștilor și otrăvirea fântânilor sau de poveștile cu Făt-Frumos, balauri și prințese. (În cazul de față basm post-optzecist, abundând de teme suprarealiste în care Ileana Cosânzeana și Făt-Frumos sunt una și aceeași persoană. Gen Fight club, cu și mai multe crize bipolare în care Brad Pitt se îndrăgostește de Edward Norton)
Primul lucru care mi-a plăcut la Andreea Andrei (asta pentru că o cunosc. Arrete c est un post) a fost faptul că locuia la 213. Deasupra 113. Deci împărțeam dimpreună cu ea și Dragu colțu’ de Twilight Zone, departe de civilizație și internet. Brusc mă simțeam mai puțin abandonată.
Al doilea lucru care îmi place la Andreea Andrei este capacitatea uimitoare de a te întoarce din călătoriile tale spațiale. Ce să cauți tu pe Lună? Printre stele? Visând? Iisuse Hristoase, revino-ți vite fait și ia o gură de apă sfințită până nu te lovește o cometă. Deși până și impactul cu o cometă ar fi mai dulce, decât greutatea argumentelor raționale cu care te coboară în mizeria cotidianului.
Al treilea lucru care îmi place la Andreea Andrei este geniul replicilor ei. Rod al unei familii numeroase cu 2 frați mai mari care au călit-o și i-au predat lecțiile esențiale de viață (pe lângă posibilitatea magnifică de a dispune de o bară de striptease în mijlocul camerei tale și personale, atuci când intrii într-un conflict – armat sau nu – important este să dai și apoi run Forrest, run mâncând pământul ca un somalez scăpat în orez fiert) mereu a reușit să îmbrace într-o ironie mușcătoare însă hilară orice situație în care se trezea.
Alt lucru care îmi place la Andreea Andrei este că ea urmărește Grey’s și Gossip Girl. Și puteam avea inside jokes. Un oximoron al personalității ei eram eu. Pe lângă faptul că ea reușea să înțeleagă 85% din replicile mele cu trimiteri subtile și total dubioase la diverse serii americane lacrimogene dispunea și de priceperea de a le transpune în lumea reală și de a le „normaliza„ pentru muritorii de rând. Spun oximoron pentru că asta era pe de o parte o mărturie solidă a inteligenței ascuțite pe care o are trecută în fișa postului, însă pe de altă parte… era și ea dubioasă! Pe o scară de la normalitate la Gregoire, ea era cu 2 pași în urma mea, eu luându-l ocazional de mână.
Un alt lucru minunat la Andreea Andrei este că pune totul la îndoială. Ea până nu vede alb pe negru, înregistrări foto/video, dosarele Securității sau declarații din beciurile Gestapo, nu crede și pace.
Asemeni Alexandrei, piatra de încercare a Erasmusului ei am fost eu. Cu incursiunile mele agricole pe diverse câmpuri întinse, proaspete și roditoare. Cu mult calm și înțelepciune, a înfrânat pe cât posibil toate avânturile țărănești de care am dat dovadă. Spre final a cedat văzând cât de mult mă bălăceam în Nil : „Tu vrei să mergi în parc, nu?… Hai du-te că uite ce pretty-pretty ești… Mama lui de mind fucker oftichio și autist, păcat că e inteligent…„
Stând de vorbă cu Andreea Andrei nu trebuia tot timpul să termin propoziția cu voce tare ci pur și simplu treceam la următorul aliniat. Nu doresc nimănui să intre în malaxorul nostru de glume răutăcioase. Cu atât mai mult cu cât eu sunt privată de somn, iar ea este sictirită. Ți-ai face cerere de prizonier de război, măcar atunci știi la ce să te aștepți și poți întrevedea o urmă fină de apărare.
Împreună cu Andreea Andrei (și Eric Clapton) am învățat să spun NU impulsurilor, am dansat drumul dintre Castani și Ulmi, am trăit diferit concertul Laurent Wolf, am redefinit comunicarea între etaje, am reinventat patriarhismul și am ieșit la diverse ape să-mi dau frâu liber pornirilor psihotice.
9 luni de Erasmus mai târziu a trebuit mai întâi să descoperim cu toții în Ka cine este Andreea Andrei, pentru ca ulterior să o pierdem, doar penru a o regăsi prin intrări dramatice în scenă. Și știu măcar un lucru la care Andreea Andrei este foarte bună, însă tot nu am descoperit ea cu „câte pieptene se piaptănă???!„
P.S. pentru Ralu: mai dă-l naibii de somalez. Se cheamă metaforă. Putem fi politically incorect. E oook… Jaysus !!!
Anagreudeexplicat's Blog 