Iunie 16, 2010

I has a cruuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuush <3

Posted in Hai-hui tagged , la 1:56 am de anagreudeexplicat

Deci, da. Deci m-am hotărât să dau totul în vileag. Ar fi şi vremea, ar spune unele voci deja acasă. Oricum nu e ca şi cum nu ar fi ştiut toată lumea deja. Sau presupus cel puţin. Dar mă gândesc că dacă reuşesc să o spun eu cu voce tare (nu am ajuns încă atât de departe, dar nădăjduiesc, aşa că mă limitez la scris, dar e o metaforă) îmi va fi mai uşor ulterior să-mi accept soarta. Şi să deal with it ca un matur, ce sunt.

So, long story short… acum vreo câteva luni bune, am descoperit un băiat. Fruuuuuuuuuuuuumos. Foarte frumos. Genul de băiat la care când te uiţi ţi se taie răsuflarea. Înalt, scuptural, cu un zâmbet fermecător şi ochi albaştrii ca cerul vara (eh, Andreea Andrei, ţi-a plăcut sau nu? Poetă m-a făcut mama. Dar să revenim la băiet)… Cum ziceam o minunăţie de băiat. O mândrie de fecior. Apolo al lui Michelangelo se ofileşte de invidie în umbra Lui. L-ai ţine într-una în măi-măi, măi-măi.

(Alex, Radouuuch, Andreea, Ralu, Cosmina şi restul vă simt gândul din spatele privirii: Ana a înnebunit. Ce-a apucat-o? Acum?! Fix acum s-a găsit să-şi dea drumu’ lăcrămaţiilor de amor pasional şi nărăvaş??!?!?!)

Back to the story… în seara asta ne-am revăzut, după o lungă absenţă. Şi ca orice revedere victimă a unui dor nestăvilit, orele au zburat mai repede ca zilele dinaintea unui examen important. Şi el s-a dus. Ca de obicei, a plecat. Mai mult decât atât, aproape că-l uitasem. Aproape că uitasem cât de mult mi-a plăcut de el prima dată. Şi mi-a plăăăăăăăăăăăăăăăcut.

Bradley Cooper pe numele lui. L-am descoperit târziu. The Hangover. Dar m-a recucerit în seara asta. The A-team.

P.S.: pentru trupa mea de şoc, care probabil mă dumnezeieşte, trântindu-se pe spătarul scaunului şi exclamând în faţa laptopului, 2 vorbe vă mai spun: „Mamă, ce v-am tras-o!!! Hihihihihi”

Anunțuri