mai 18, 2011
Hide and seek
Ce obţii dacă combini următoarele elemente: Individ alfabetizat + cunoştinţe minime de utilizare ale calculatorului+ acces la internet/goagăl? Ei bine, tot ce e mai jos – cuvinte cheie tastate de cineva pe google. Într-un mod bizar au fost trimişi aici la mine. Only God Almighty ştie de ce şi cum… Dar e ok
De luni încoace I am to busy rising. So I will continue to rise. Rising above I am. Aşa că nu am să mă exprim.
Categoria: My friend, be my friend şi am să te fac vedetă pe internet
Winner: Ionuţ Tunaru (+50 căutări)
….
Nominalizaţi (până în 10 căutări):
- Merişcă Alexandra
- Radu Cătălin Mihăescu
- Diana Maria Negreanu
- Cosmina Trifan
- Ana Elefterescu
- Adriana Andronache
Categoria: Cuget, deci cercetez
Winner: „unde ajungem dupa ce ne sinucidem”
Nominalizaţi:
- „de ce trage stanga pe drum drept loganul”
Nu știu și eu m-am întrebat același lucru
- „cum s-a terminat shutter island”
Problematic
- „dupa master trebuie sa te ia in evidenta un supervizor”
Important e să te ia cineva… oricum ar fi
- „pe fnac pot plati si cu cardul altcuiva?”
Doar dacă l-ai furat tu personal
- „cine ma pus sa plec la orleans”
Sincer nu-mi dau seama. Dar mă întreb cine tea lăsat să termini şcoala?
- „dupa cat timp un indian poate sa isi faca buletin de romania”
Ask Buddha
- „cine-a spus ca in avioane e mancarea proasta”
Vreun snob, cu siguranţă
- „cum recunosti un adidas original dupa dungi??”
Trebuie să fie paralele, paralele între ele
- „cum se vorbeste in ardeal cu no bine”
Cu gura, most of the time
- „pot sa iau cum facem cordonblue”
One question at a time, please
- „cum se duc oameni la munca lunea”
Cu greu şi plin resentimente
- „ce este penitenciarul? test psihologie”
Penitenciarul este acolo unde ajungi când nu eşti cuminte
- „cum te poti deschide fata de o persoana”
Depinde. De obicei, dacă eşti fată ajunge să-ţi desparţi picioarele and you are open for business. (Ok, I know, that was mean. Get over it already 🙂 )
- „ce fel de magie se face cu maieu,poza,ceapa?”
A stinky one?
- „cum arata harabi”
Ca arabii
- „ce se intampla in continuarea la filmul indian zara povestirea”
Deci, ea se căsătoreşte cu ăla rău din primu’ film. Dar ăsta e super gelos şi-o ţine închisă în casă, după care o trimite într-un sat uitat de lume la graniţa cu Pakistanu’. Acolo ea-şi dă seama că de fapt calea lui Allah e singura cea dreaptă aşa că intră într-o grupare teroristă de talibani care plănuieşte să controleze lumea occidentală. Ea primeşte o misiune foarte importantă – să arunce în aer ambasada SUA la Tel Aviv. Dar când să apese pe detonator îl vede pe ăla de l-a iubit ea în tinereţe. Şi el ţine în braţe un plod, care era de fapt al lor şi pe ea o minţiseră ca l-a născut mort doar ca să-i despartă. Aşa că ea aleargă înspre el să se regăsească, dar e fraieră şi n-o vede pe sor-sa vitregă, Mango, care e invidioasă şi-i pune piedică, şi ea cade. Peste bombe. Şi face totu’ BUM!!! Şi aşa a început WW3.
- „ce se intampla daca te asezi cu fundul pe un calorifer cald”
Îţi ia foc
- „daca curvele te intreaba daca ai 18 ce la spun”
No comment
Categoria: Limba noastră-i un comor
Winner: „cum este corect mie sete/mi-e sete?”
Nominalizaţi:
- „mia dat de ma julit/mai dat de ma julit”
- „cine ma pus sa plec la orleans”
- „cu cate ore trebuie sa fi in aeroport fata de plec are”
- „penzinarile cum este in marseille”
- „giume amuzante despre scoala”
- „lai lai lai palatuti daina”
- „muzica cu pausele brat dar vara joc”
Categoria: Let there be porn
Winner: „e bine sa-i bag mana in chilotei prietenei”
Seriously?! Seriously!!!
Nominalizaţi:
- „femei goale pusca”
- „definitii seducatoare ale capsunii”
- „penis negri”
- „marocance goale”
- „ard in flacari dupa tine”
- „tatele goale”
- „dame frumusele”
- „porno masine”
- „fete cu nr de tel mar interesa”
- „definitii seducatoare ale capsunii”
- „www.dansuri cu sirene an tate”
- „filme cu dezvirginari”
- „poze cu inger in chiloti”
- „fete dezgolite”
- „te vreau in mine”
- „jocuri pentrrrrru barbati”
- „desene cu oi porno”
- „iti place sa felezi”
- „poza fata dela miezul nopti ana in pieptul gol”
Altă Ana
- „italianul necrofil”
Now, that’s just sick
- „filme care fetele suc puta la baiet”
Asta mergea si la categoria anterioară… Dar parcă e mai bine aici
- „porno suedia/porno cu suedeze/suedeze porno/dive porno suedeze”
Da, da, da. Suedezele get it done.
Categoria: Maxime, aforisme, ziceri şi slogane
Winner: „azi e cea din urma ora cind mai sintem impreuna dar de miine cine stie vom lua drumul pribegiei”
Pline de înţelepciune, vorbele-ţi sunt
Nominalizaţi:
- „calca pe cadavre”
- „tarani la autocar”
- „io am bani si o duc bine cu fete langa mine”
- „claxonul arma prostului”
- „m-am culcat cu gregoire”
- „usor usor cu mersul curcii”
- „nea staline”
…Sunt eu, Lăscărică!!!
- „nu se face nimic impotriva atlassib”
- „facebook prieteni care vor sa ma cunoasca”
De la el/ea pentru toţi pretenarii care-l/o cunoaşte. Special pentru băeţaşii din fund care el/ea au trecut prin multe în viaţă împreună
- „pai da, la tine a nins in weekend”
Nţ, nţ, nţ… simt gelozie în glasul tău?
- „cum imi pot plati karma”
Cecuri. Şi MasterCard Gold
- „erasmus de cacat”
- „cu comportamentu tau obsesivo compulsiv sa te cauti tu draga mea:d”
How passive-agressive of you :))
- „mesage pentru fete ca sa nu se priceapa baietii”
- „mais arrête de t’énerver, c’est toi qui souffre!”
- „blogul unor poze nevazute”
- „or sa te vada jos,cat mai jos. ratacit, pe un drum, fara bilet de intors .dar tie nu iti pasa”
Asta e de sufleţel, pentru toţi tovarăşii mei care locuieşte în Sălăjean, Balta Albă, Pantelimon, Rahova, Berceni. Yo!
- „jocuri batman care se ascunde sub esarfa”
- „machiajul vestalelor virgine”
I would go for… natural? Nu prea cred că pe vremea vestalelor se auzise de MAC, Sephora and Co. Părerea mea
- „vreau sa plec in maroc si sa nu ma mai intorc”
Du-te, du-te tare!!! În drumul tău, poate prinzi în zbor o burka şi un Coran. Îţi vor fi utile
- „un loc la munte mai putin umblat de turisti cu peisaje mirifice”
- „statusuri ca sa moara fetili lipiciosi”
- „baiat de genul ala”
Categoria: Meandrele Actelor
Winner: „cum sa mi fac buletin daca am pierdut buletinul si certificatul de nastere?”
Mult succes!!!
Nominalizaţi:
- „mi se spune ca nu sunt eu in buletin”
- „trebuie sa ma prezint cu cardul la aeroport”
NU!!! BULETIN!!! PAŞAPORT!!!! Crede-mă pe cuvânt
- „cum verific certificat de nastere”
- „inscriere la facultate cu buletin expirat”
- „cnp diferit pe buletin si pe certificat de nastere”
Iei!!!! Nu sunt singura cu mai multe CNP-uri. E mai bine când împărtăşeşti năpasta
- „se poate sa ai alt nume pe buletin decat in certificatul de nastere/numele certificat nastere nu este acelasi din buletin”
Şi se poate şi mai rău
- „poante cu codul numeric personal”
Tare aş vrea să-l cunosc personal pe „glumeţ”. Îi arăt eu vreo 2 poante. Cu lacrimi o să râdă
- „id de luat si alti”
Ar mai fi loc de câteva categorii, dar poate cu altă ocazie. Ajung astea.
Bezea 🙂
aprilie 25, 2011
Bombonel
Este clar, dacă cineva are lipici pentru toţi ciudaţii şi rataţii pământului aia trebuie să fiu eu. Poate se mai întâmplă şi la alţii, dar pot afirma dincolo de orice dubiu de îndoială, că eu am parte doar de cei mai glorioşi şi mai reprezentativi. Un fel de şefi de trib. Pe cât de mult mă exasperează ei pe mine, pe atât de mult se entuziasmează ei cu gândul la mine.
În seara în care m-am întors de la concertul cu Nas şi Damian Marley, prima de şedere în noua casă de Paris, pe la un 2 giumate noaptea s-a declanşat alarma de incendiu. Cu atât mai ciudat cu cât noi nu avem decât o bucătărie şi aia mai ferecată ca o fecioară. Şi suna şi suna şi suna şi suna. Şi eu înjuram printre dinţi. Eu nu voiam să ies, pentru că, de obicei, în cazuri de genul nu este vorba decât de nişte unii care s-au gândit să-şi fumeze jointul într-un loc nepotrivit. Dar loc nou, reguli noi. Şi m-am trezit cu portarul la uşE: „Domnişoară, trebuie să evacuăm clădirea”
M-am încălţat bombănind şi am coborât cele 6 etaje şi am ieşit, aşa în pijamaua mea cu dunguliţe pe trotuarul din faţă. Şi am stat acolo o vreme. Până când s-a oprit drăcovenia din sunat.
Am urcat, înjurând în continuare (frumos la francezi, că ei nu înţelege şi-ţi poţi vărsa năduful asemeni unui birjar). Eu oricum eram atât de obosită, încât doar distingeam forme şi figuri, nu luam efectiv seama la oamenii din jurul meu. După ce s-a mai eliberat din lift , mă întreabă unu de vorbă. Abia atunci m-am trezit pe jumătate, cât să-l observ cu un ochi.
Mic şi-ndesat ar fi prima impresie. Dar ca să-l mai scot puţin din căcat, să detaliem. Un negru (pentru că pot), dar nu negru-negru ca noaptea, ceva mai spre maroniu (e pe degradeuri treaba) la vreun metru şi-un ştrudel. Adică mie-mi ajungea până la umăr, dacă stăteam cocoşată. Cu un tricou atât de mulat încât aveai impresia că o să plesnească pe el şi cu blugi cu talie joasă? Sau mă rog îi purta el mai jos, facându-i picioarele să pară foarte scurte. Şi cu o curea cu ceva cataramă mare şi sclipicioasă scoasă la vedere. Şi cu ochelari de soare. Aviatori. Pentru că, ce nu ştiţi voi e că la Paris, noaptea la 3 e un soare arzător. În special în lift. Pur şi simplu te orbeşte.
Şi mă întreabă el: „Tu eşti nouă, nu? Doar ce te-ai mutat azi, nu? Te-am remarcat mai devreme” Ce bine că m-a remarcat el mai devreme în pijama pe trotuar cu părul vâlvoi după duş bombănind într-o limbă obscură. Eram irezistibilă, ce mai!
Eu (plină de entuziasm): „Aham”
Coborâm din lift, eu îmi doresc să o ia în direcţia opusă, dar el merge pe acelaşi culoar cu mine.
El: „Păi acum că suntem vecini să facem şi noi cunoştinţă. Că tot stăm aici aproape. Eu sunt Baboo/Bubu/Bobon/ceva-de-genul-oricum-nu-am-înţeles. Aşa că l-am botezat Bombonel.
Eu: „Ana„
Bombonel: „Uite, eu stau fix vizavi (Oh, joy!) şi dacă ai nevoie de orice, de internet, vino la mine („vreau să fiu iar cu tine”) şi rezolvăm noi împreună („in ur wildest dreams”)
Eu: „Da, bine, mersi” şi-am închis uşa după mine.
Au mai trecut zilele şi am dat ochii cu Bombonel doar de la mare depărtare. Din fericire pentru mine. Dar locuind poartă-n-poartă particip activ la viaţa lui socială. La diversele fete care vine şi îi bate la uşE pe timpul nopţii. Sau care pleacă de la el în mijlocul nopţii. Ce pot spune, băiatul este ocupat. Are-o viaţă şi-o trăieşte.
Episodul 2
Într-o seară după stagiu, în drum spre duş cioc-cioc în uşă. Obişnuită din Castan să am oaspeţi nocturni, nu m-am gândit ca totuşi eu încă nu cunosc pe nimeni, şi-am deschis uşa larg. Bombonel.
Iar Bombonel, are un „gest” când ne vedem, mă măsoară din cap până-n picioare. Am înţeles, odată, de două ori, dar în pula mea, n-ai mai văzut fată în prosop până acum?
Bombonel, se reculege şi grăieşte: „Ai cumva o brichetă?”
Ana: „Nu”. Şi dau să închid uşa
Bombonel: „Deloc, deloc?”
Ana: „Pisi, eu nu fumez”. Şi închid uşa
Episodul 3
În sâmbăta de Paşte. Trebuia să merg să mă întâlnesc cu Manouche să mergem să recuperăm pachetul trimis cu drag de Neluţu şi de Doiniţa, tocmai de la Bistriţa. Eu eram pisi-pisi-pisi ca de mers apoi la slujbă la Notre-Dame şi urma să plec în 3 minute şi mi se pare că bate cineva la uşă. Stau un pic, linişte. Bun. O fi la Bombonel. Apoi, iar cioc-cioc. Hopa! E chiar la mine. Să deschidem – între timp lărgisem puternic cercul de cunoştinţe. Iar la uşă, Bombonel. E ca să vezi!
Bombonel: „Bună, ce faci?”
Ana: „Ouai, ca va. Et toi?”
Bombonel, tot plimbându-şi ochii de sus în jos şi de jos în sus pe mine: „Ouai, ca va. Uite voiam să te invit diseară în oraş cu noi”
Ana: „Da, mersi, eşti drăguţ, dar am deja planuri”
Bombonel, devenind brusc serios: „Da’ ce planuri ai?”
Ana, revenind la atitudinea obişnuită: „Pardon?! Ce te fute pe tine grija?”
Bombonel, simţind că e pe teren minat, reformulează, continuând să mă scaneze: „Ah, adică unde mergi?”
Ana: „La slujba de Paşte! (în pula mea, adăugat în gând) Şi apoi diner cu prieteni”
Bombonel: „Da’ hai, că te invit eu în oraş. Şi nu îţi face griji că te aduc înapoi cu maşina”
Ana: „Nu, mersi. E ok.” (Frate, n-am să-mi petrec Paştele în club)
Bombonel: „Dar sâmbăta viitoare, ai planuri? Putem merge atunci”
Ana, cât pe ce să se dea de gol că se întoarce puţin la Orleans: „Ah, nu ştiu. Vedem. Vorbim. E vreme până atunci”
Bombonel: „Super, bine, vorbim. Şi tu pleci acum?”
Ana: „(Nu, frate. Aşa stau eu îmbrăcată în casă de una singură) Da, da, de fapt sunt deja în întârziere. Pa!” şi-am închis uşa
Şi iaca, prima încercare se flirtat în noaptea de Paşte. Am mai avut parte de una, dar îşi are locul în altă poveste.
Episodul 4
Duminica de Paşte, adică ieri. Pe seară, mă întorceam acasă. Cătinel-cătinel. Dar cum aveam mintea siluită de prea multe personaje, mi-am zis să mai fac o plimbare prin cartier, aşa că m-am învârtit creanga. Când am ajuns acasă, m-am nimerit cu Bombonel la lift. Ce fericire pe cap de locuitor!!!!
Urcăm în lift, eu tot cu căştile de la Zen şi cu mintea departe. Bombonel tot pe scanneru făcea. Se opreşte liftul. Să coborâm, zic. Bombonel primul, pentru că aşa e politicos. Şi trosc! se aşează în uşa de la lift şi o blochează. Cu o mână întinsă în faţă şi cu fundul lipit de cealaltă partea bloca toată ieşirea. Ge-ni-al! El, acelaşi dintotdeauna. Cu ochelarii de soare, cu tricoul mulat. Ah, am uitat să spun că Bombonel este un pachet de muşchi ambulant. Iar cu ocazia sărbătorii, îşi pusese şi un cercel în ureche. Cu o piatră mare sclipicioasă. Şi stătea el în uşa liftului, scanându-mă.
Bombonel: „Nu e cam târziu să te întorci singură la ora asta?”
Ana: „De unde ştii că m-am întors singură?”
Bombonel: „Te-am văzut eu. Am fost în acelaşi metrou”
Ana: „(Oh, pe dracu’!! Eu am mai făcut o tură de cartier de când m-am dat jos din metrou) Aşa şi? Unde vrei să ajungi?”
Bombonel: „Ziceam şi eu aşa. Că e mai bine să fii însoţită. Cineva care să te protejeze”
Ana: „Da, bine, mersi de grijă. Acum poţi să te dai te rog din uşă, mă aşteaptă iubitul pe skype şi am întârziat deja. Şi-şi face griji”
Bombonel: „Ah, ai iubit?!?!”
Ana: „Normal. Noapte bună”
M-am strecurat printre Bombonel şi lift şi m-am dus la mine.
Şi nu a fost decât jumătate de minciună. Chatul de pe feisbuc era plin.
aprilie 22, 2011
Da’ de ce?
Aşteptând pe SAS să ruleze subprograme şi subrutine îmbârligate, ai timp să-ţi treacă prin cap tot ce vrei şi ce nu vrei. Întrebări existenţiale de viaţă şi de targă:
… de ce pe tasta 5 este un guguloi şi pe restul nu?
… de ce e un smiley face în josul paginii de la wordpress?
… oare femeea de servicu de la General Electric/BNP Paribas Leasing Solutions este fericită cu viaţa ei?
… de ce sunt unii oameni care mănâncă M&M în funcţie de culoare? Alea maro au mai multă ciocolată?
… zebra e albă cu dungi negre? Sau neagră cu dungi albe?
… de ce merg negrii la plajă? Ei nu sunt deja „bronzaţi”?
… de ce sunt băieţii ahtiaţi după bj?
… de ce aleargă francezii după metrou? Oricum vine odată la 2-3 minute
… cum spui că vrei să pleci mai devreme, pe motiv că te dor atât de tare ovarele încât simţi că te sfâşie pe dinăuntru, atunci când lucrezi cu 5 bărbaţi în acelaşi birou? Ce motiv foloseşti? Exces de fertilitate?
… de ce atât de mulţi francezi sunt stângaci?
… de ce simt nevoia francezii să traducă tot ce le ajunge în ţară? De la Papa Benedict la Pape Benoit, de la da Vince la „de Vansi” de Vinci. De exemplu: într-o seară, într-o discuţie despre American Psycho, Grég mă întreabă dacă vocea lui Christian Bale este masculină? Ridic din umeri şi sprâncene şi zic că habar n-am, nu mi-am pus problema. Da’ de ce? Păi, nu ştiu, voiam să ştiu. Pentru că la ei toate filmele sunt dublate… Şi mă gândeam, desenu animat cu şopârla şi cu Ionuţ Adânc şi pe ăla o să-l traducă? Atunci pt ce mai mergi? Dacă nici pe Johnny Depp nu-l mai asculţi
… ce e în mintea prostituatelor când se culcă cu câte un client? Ce anume le trece prin minte când el e deasupra lor şi gâfâie dându-şi drumul?
… why is a raven like a writing desk?
Aşa cum nimeni nu observă asemănarea dintre maşinuţa de la Formula 1 şi o probability of default. De la un an la altul, ele se schimbă atât de drastic şi de dramatic, dar nimeni din afară nu ştie să le aprecieze complexitatea, pentru că nu-i aşa, aia tot o maşinuţă care se învârte în cerc timp de 2 ore rămâne şi ailaltă tot un risc de a pierde bani măsoară.
aprilie 16, 2011
Plastilină
Sunt mai multe lucruri minunate la mama mea. Desigur, una dintre principalele ei calităţi sunt eu. Cred că mereu am trăit cu sentimentul că mama mea este awesome, nu a fost vreo descoperire subită. Desigur, aprecierea ei diferea la mine faţă de restul lumii.
Eu ştiam despre ea că îi place profesia ei. Şi că îi place mult. Şi măsura potenţialul succes al unui proiect în funcţie de mine şi de mâţă. Cu mâţa n-am să povestesc acum. Dar eu eram principalul cobai. Şi sursă de inspiraţie. Şi am profitat din plin – nu cred că pot spune aceeaşi treabă şi despre participanţii la trainingurile ei, dar e ok. Pentru că orice idee nouă avea pentru role-playuri, exerciţii şi alte jocuri şi concursuri le testa pe mine. Aşa că aducea acasă Jenga, puzzle 3D, cărţi de Origami, machete, lego şi câte şi mai câte. Şi mă cronometra. Desigur, la curs nu mai era atât de simplu, o simplă joacă. Numai ea ştie ce idee îi venea uitându-se la mine jucându-mă, dar mereu în team-buildings recunoşteam jocurile şi mă amuzam de cursanţii ei cum se chinuie. Şi acum mă mai roagă să îi fac un cub din hârtie să meargă a doua zi cu el la curs. Iar de la cele două maşinuţe – un Mercedes turcoaz şi un Ferrari decapotabil, mi-am luat de mult gândul. Victimă colaterală în această simbioză a fost un minicasetofon, primit de mine premiu la vreo olimpiadă, pe care mama şi l-a însuşit pentru cursuri. Între timp şi-a dat duhu, mititelul.
Ce nu am reuşit să înţeleg, până de curând, a fost modul în care o apreciau ceilalţi. Pentru că mama mea a schimbat vieţi. La propriu. Bine, fie, să spunem că era oarecum inevitabil pentru trainerul, omul de Resurse (in)Umane, dar nu neapărat. Sunt mulţi oameni care deşi sunt buni în meseria lor, nu reuşesc să schimbe nimic pe lângă ei. Aşa că pot afirma că mama mea este ceea ce poate fi numit un mentor. Cel puţin pentru oamenii cu care lucrează, pentru mine tot mama rămâne.
M-am plimbat după mama prin toate multinaţionalele/corporaţiile prin care a lucrat şi am făcut cunoştinţă cu o groază de oameni. Iar de fiecare dată ei îmi spuneau „ce tare-i mă-ta!” Desigur, nu atât de prozaic, dar asta era ideea principală. Iar eu mă gândeam că e doar politeţe – nu asta trebuie să spui? Dar pe urmă lucrurile se schimbă când ai oamenii care te întreabă dacă te deranjează să-şi boteze copila după tine – odată că le place mult cum te cheamă, dar şi pentru că tu le-ai schimbat viaţa.
Mama mea a schimbat vieţi. Pentru că mama mea are acea capacitate incredibilă de a-ţi oferi încredere în tine într-un mod obiectiv. Şi nu vorbesc aici despre mine. Vorbesc despre „copiii” cu care a avut de-a face în minunatele corporaţii şi pe care „i-a crescut” şi care acum sunt over the hills and far away. Dar, care înainte să plece, s-au oprit la Ary să-i spună „mersi, dacă nu erai tu nu aş fi ajuns aici”.
Mama mea ştie să vadă dincolo de tine. Aşa cum eşti tu acum la 20 smth years „un puşti, isteţ, dar cam dezorientat”. Ea pur şi simplu ştie despre tine unde trebuie să ajungi şi câte poţi tu să realizezi. A nu se crede că toţi cu care a avut treabă au fost vreun fel de Chosen One. Deloc, dar au fost destui „băieţi isteţi, care o să ajungă departe”. Şi fete, desigur.
Pe lângă toate astea, mama mea ştie de ce ai tu nevoie ca să poţi fi the best you possible. Şi o să facă tot ce ţine de ea ca să îţi creeze contextul propice în care tu să evoluezi.
Aşa că she‘s great. Asta plus faptul că ochii ei îşi schimbă culoarea. De la un căprui deschis la verde.
Am înţeles toate astea despre mama mea, după ce am cunoscut şi eu un mentor. Nu al meu. Al Cosminei. Pe Fréd. Motivul întâlnirii noastre încă rămâne un mister pentru mine, dar cu atât mai bine. Oricum, dacă mie mi-a deschis atât de mult lumea după câteva ore la un restaurant, nu pot decât să îmi imaginez cât de multe poate face pentru Cosminouche.
Frédéric Lasnier este asemeni mamei mele. Un vizionar, un temerar, un adevărat profesionist, cineva perfect să-ţi fie prelungirea unui părinte din punct de vedere profesional. Cineva care se va preocupa să-ţi îndrume paşii şi alături de care te vei simţi în siguranţă. Cineva care te va inspira în asemenea măsură încât mai degrabă ţi-ai tăia singur o mână, decât să-l dezamăgeşti.
Şi uite cum am descoperit eu empiric ce înseamnă să ai un mentor. Cu adevărat un mentor. Un om în mâinile căruia să fii precum o bucată brută de plastilină, dar fără teama c-ai putea sfârşi nimic mai mult decât o copie de 2 lei.
septembrie 22, 2009
Love can make me…
… get in shape
… search
… give advice
… happy yo see someone
… scared
… vain
… wish
… wait
… get the nerve to call
… answer the phone
… feel adventurous
… connect
… ask for advice
… dress up
… nervous
… romantic
… annoyed
… strategize
… feel spiritual
… ask for a kiss
… feel left out
… strong
… have false ideas
… run after someone
… listen
… ask questions
… find things in common
… accept
… not know what to say next
… certain
… play hard to get
… jump for joy
… play games
… disappointed
… share
… overeat
… furious
… have tense silences
… change
… want an explanation
… yell
… spend lots of money
… need more money
… speechless
… punch somebody
… lie
… blame
… hate
… cry
… share a bed
… be sincere
… issue ultimatums
… choose
… discuss
… get ahead of myself
… unpleasantly surprised
… demand
… fight
… make excuses
… ignore differences
… write a letter/ e-mail
… want to hug
… terrified
… run away, far-far away
… stay up late thinking
… depressed
… hate men
… lonely
… impatient
… distrust
… incomplete
… disenchanted
… have low expectations
… defend someone
… have nothing to say
… ask more questions
… wonder what went wrong
… suffer
… want more
… go through a lot
… hold hands
Anagreudeexplicat's Blog 