Mai 18, 2011

Hide and seek

Posted in Ha, Hai-hui tagged , , , , , , la 4:59 pm de anagreudeexplicat

Ce obţii dacă combini următoarele elemente: Individ alfabetizat + cunoştinţe minime de utilizare ale calculatorului+ acces la internet/goagăl? Ei bine, tot ce e mai jos – cuvinte cheie tastate de cineva pe google. Într-un mod bizar au fost trimişi aici la mine. Only God Almighty ştie de ce şi cum… Dar e ok

De luni încoace I am to busy rising. So I will continue to rise. Rising above I am. Aşa că nu am să mă exprim.

Categoria: My friend, be my friend şi am să te fac vedetă pe internet

Winner: Ionuţ Tunaru (+50 căutări)

….

Nominalizaţi (până în 10 căutări):

  • Merişcă Alexandra
  • Radu Cătălin Mihăescu
  • Diana Maria Negreanu
  • Cosmina Trifan
  • Ana Elefterescu
  • Adriana Andronache

Categoria: Cuget, deci cercetez

Winner: „unde ajungem dupa ce ne sinucidem”

Nominalizaţi:

  • „de ce trage stanga pe drum drept loganul”

Nu știu și eu m-am întrebat același lucru

  • „cum s-a terminat shutter island”

Problematic

  • „dupa master trebuie sa te ia in evidenta un supervizor”

Important e să te ia cineva… oricum ar fi

  • „pe fnac pot plati si cu cardul altcuiva?”

Doar dacă l-ai furat tu personal

  • „cine ma pus sa plec la orleans”

Sincer nu-mi dau seama. Dar mă întreb cine tea lăsat să termini şcoala?

  • „dupa cat timp un indian poate sa isi faca buletin de romania”

Ask Buddha

  • „cine-a spus ca in avioane e mancarea proasta”

Vreun snob, cu siguranţă

  • „cum recunosti un adidas original dupa dungi??”

Trebuie să fie paralele, paralele între ele

  • „cum se vorbeste in ardeal cu no bine”

Cu gura, most of the time

  • „pot sa iau cum facem cordonblue”

One question at a time, please

  • „cum se duc oameni la munca lunea”

Cu greu şi plin resentimente

  • „ce este penitenciarul? test psihologie”

Penitenciarul este acolo unde ajungi când nu eşti cuminte

  • „cum te poti deschide fata de o persoana”

Depinde. De obicei, dacă eşti fată ajunge să-ţi desparţi picioarele and you are open for business. (Ok, I know, that was mean. Get over it already 🙂 )

  • „ce fel de magie se face cu maieu,poza,ceapa?”

A stinky one?

  • „cum arata harabi”

Ca arabii

  • „ce se intampla in continuarea la filmul indian zara povestirea”

Deci, ea se căsătoreşte cu ăla rău din primu’ film. Dar ăsta e super gelos şi-o ţine închisă în casă, după care o trimite într-un sat uitat de lume la graniţa cu Pakistanu’.  Acolo ea-şi dă seama că de fapt calea lui Allah e singura cea dreaptă aşa că intră într-o grupare teroristă de talibani care plănuieşte să controleze lumea occidentală. Ea primeşte o misiune foarte importantă  –  să arunce în aer ambasada SUA la Tel Aviv.  Dar când să apese pe detonator îl vede pe ăla de l-a iubit ea în tinereţe. Şi el ţine în braţe un plod, care era de fapt al lor şi pe ea o minţiseră ca l-a născut mort doar ca să-i despartă. Aşa că ea aleargă înspre el să se regăsească, dar e fraieră şi n-o vede pe sor-sa vitregă, Mango, care e invidioasă şi-i pune piedică, şi ea cade. Peste bombe. Şi face totu’ BUM!!! Şi aşa a început WW3.

  • „ce se intampla daca te asezi cu fundul pe un calorifer cald”

Îţi ia foc

  • „daca curvele te intreaba daca ai 18 ce la spun”

No comment

Categoria: Limba noastră-i un comor

Winner: „cum este corect mie sete/mi-e sete?”

Nominalizaţi:

  • „mia dat de ma julit/mai dat de ma julit”
  • „cine ma pus sa plec la orleans”
  • „cu cate ore trebuie sa fi in aeroport fata de plec are”
  • „penzinarile cum este in marseille”
  • „giume amuzante despre scoala”
  • „lai lai lai palatuti daina”
  • „muzica cu pausele brat dar vara joc”

Categoria: Let there be porn

Winner: „e bine sa-i bag mana in chilotei prietenei”

Seriously?! Seriously!!!

Nominalizaţi:

  • „femei goale pusca”
  • „definitii seducatoare ale capsunii”
  • „penis negri”
  • „marocance goale”
  • „ard in flacari dupa tine”
  • „tatele goale”
  • „dame frumusele”
  • „porno masine”
  • „fete cu nr de tel mar interesa”
  • „definitii seducatoare ale capsunii”
  • „www.dansuri cu sirene an tate”
  • „filme cu dezvirginari”
  • „poze cu inger in chiloti”
  • „fete dezgolite”
  • „te vreau in mine”
  • „jocuri pentrrrrru barbati”
  • „desene cu oi porno”
  • „iti place sa felezi”
  • „poza fata dela miezul nopti ana in pieptul gol”

Altă Ana

  • „italianul necrofil”

Now, that’s just sick

  • „filme care fetele suc puta la baiet”

Asta mergea si la categoria anterioară… Dar parcă e mai bine aici

  • „porno suedia/porno cu suedeze/suedeze porno/dive porno suedeze”

Da, da, da. Suedezele get it done.

Categoria: Maxime, aforisme, ziceri şi slogane

Winner: „azi e cea din urma ora cind mai sintem impreuna dar de miine cine stie vom lua drumul pribegiei”

Pline de înţelepciune, vorbele-ţi sunt

Nominalizaţi:

  • „calca pe cadavre”
  • „tarani la autocar”
  • „io am bani si o duc bine cu fete langa mine”
  • „claxonul arma prostului”
  • „m-am culcat cu gregoire”
  • „usor usor cu mersul curcii”
  • „nea staline”

…Sunt eu, Lăscărică!!!

  • „nu se face nimic impotriva atlassib”
  • „facebook prieteni care vor sa ma cunoasca”

De la el/ea pentru toţi pretenarii care-l/o cunoaşte. Special pentru băeţaşii din fund care el/ea au trecut prin multe în viaţă împreună

  • „pai da, la tine a nins in weekend”

Nţ, nţ, nţ… simt gelozie în glasul tău?

  • „cum imi pot plati karma”

Cecuri. Şi MasterCard Gold

  • „erasmus de cacat”
  • „cu comportamentu tau obsesivo compulsiv sa te cauti tu draga mea:d”

How passive-agressive of you :))

  • „mesage pentru fete ca sa nu se priceapa baietii”
  • „mais arrête de t’énerver, c’est toi qui souffre!”
  • „blogul unor poze nevazute”
  • „or sa te vada jos,cat mai jos. ratacit, pe un drum, fara bilet de intors .dar tie nu iti pasa”

Asta e de sufleţel, pentru toţi tovarăşii mei care locuieşte în Sălăjean, Balta Albă, Pantelimon, Rahova, Berceni. Yo!

  • „jocuri batman care se ascunde sub esarfa”
  • „machiajul vestalelor virgine”

I would go for… natural? Nu prea cred că pe vremea vestalelor se auzise de MAC, Sephora and Co. Părerea mea

  • „vreau sa plec in maroc si sa nu ma mai intorc”

Du-te, du-te tare!!! În drumul tău, poate prinzi în zbor o burka şi un Coran. Îţi vor fi utile

  • „un loc la munte mai putin umblat de turisti cu peisaje mirifice”
  • „statusuri ca sa moara fetili lipiciosi”
  • „baiat de genul ala”

Categoria: Meandrele Actelor

Winner: „cum sa mi fac buletin daca am pierdut buletinul si certificatul de nastere?”

Mult succes!!!

Nominalizaţi:

  • „mi se spune ca nu sunt eu in buletin”
  • „trebuie sa ma prezint cu cardul la aeroport”

NU!!! BULETIN!!! PAŞAPORT!!!! Crede-mă pe cuvânt

  • „cum verific certificat de nastere”
  • „inscriere la facultate cu buletin expirat”
  • „cnp diferit pe buletin si pe certificat de nastere”

Iei!!!! Nu sunt singura cu mai multe CNP-uri. E mai bine când împărtăşeşti năpasta

  • „se poate sa ai alt nume pe buletin decat in certificatul de nastere/numele certificat nastere nu este acelasi din buletin”

Şi se poate şi mai rău

  • „poante cu codul numeric personal”

Tare aş vrea să-l cunosc personal pe „glumeţ”. Îi arăt eu vreo 2 poante. Cu lacrimi o să râdă

  • „id de luat si alti”

Ar mai fi loc de câteva categorii, dar poate cu altă ocazie. Ajung astea.

Bezea 🙂

Anunțuri

Aprilie 13, 2011

We got to keep on walking on the road to Zion

Posted in ana, french, Ha, Hai-hui, Out tagged , , , la 12:02 am de anagreudeexplicat

5 aprilie, 2011. Zenith, Paris. Nas & Damian Marley. La iniţiativa lui Radu-baby-mou, căruia i se potriveşte din plin zicala „Facerea de bine e futere de mamă” – el mi-a spus de concert şi tot el nu a mai apucat bilet. 😦

Vox populi a funcţionat. Radu mi-a spus mie. Eu i-am spus Dianei. Ocazie cu care am descoperit că Di a mea avea o pasiune atât pentru Nas cât şi pentru Damian de prin liceu. Pasiune pasională cu ştiut versuri de la melodii, colecţionat poze de pe goagăl, cunoscut fapte diverse despre ei etc şamd.

A fost primul concert în calitate de spectator după foarte multă vreme de BdVit. Desigur readaptarea mea la această postură firească şi atât de des întâlnită a fost privită cu gelozie. Hei, nu este vina mea că sunt voluntară în spirit şi gândire. Aşa că toate reflexiile mele cu voce tare şi retorice găseau doar replici ironice şi bufnituri de „Ah, bine că eşti tu divă, dragă”.

Întâi a fost schisma cu cumpăratul biletului. Să îţi faci griji dacă ai bani sau nu, dacă mai mănânci sau nu, dacă mai sunt bilete, ce categorie aoleu! Şi apoi mergeai acolo odată cu tot restul lumii şi stăteai la coadă să intrii şi nu aveai unde să îţi laşi lucrurile şi nici oameni cool cu care să îţi petreci timpul. Greu îţi spun, dar am supravieţuit.

Ca orice tânăr eminent şi serios, în noapte dinaintea începerii stagiului am mers la concert. Ca să începem totul cu bine.

Deşi ne făceam griji că nu vom găsi sala, de la un punct a devenit evident încotro trebuia să o luăm. Cam ca la concertele de satane, publicul ieşea în evidenţă. Cu atât mai mult cu cât era puţin colorat, cu dreaduri până la şolduri, pantaloni largi şi cu tricouri cu Bob Marley.

Am urmărit puhoiul prin Parc de la Vilette până la locul cu pricina. Frumoasă invenţie Parc de la Vilette cu Cité de la Musique, în seara cu pricina plin de rastafari-people. De o parte şi de alta a drumului doar tineri (ca să nu spun puşti, puberi chiar) strânşi în jurul unui joint sau a unei beri. Devenea din ce în ce mai evident că eu şi Diana eram prezenţe particulare. Cu toate hainele strânse pe corp, cu părul natural şi neciufulit şi cu măinile şi gurile goale de alcool şi marijuana. Aş ma adăuga şi albe. Dar asta e discutabil.

Hop-ţop am trecut şi de coada de la intrare, care în ciuda dimensiunilor considerabile a mers foarte repede. Zenith, la Vilette este un fel de Polivalentă a lor. O sală acoperită, în amfiteatru cu o scenă. Desigur anexele sălii de spectacol erau mai bine puse la punct. Tot inelul exterior avea, alternând, baruri, porţi de intrare la concert şi toalete. Multe, multe. Pentru tot poporu. Să fie.

În exaltarea noastră feminină ne-am grăbit să intrăm şi am nimerit la „peluză”, adică sus. Iar priveliştea era priceless. Deşi deasupra fiecărei intrării trona un semn cu majuscule roşii de-o şchioapă cu „DEFENSE DE FUMER„, aveai impresia că ai nimerit într-o scenă de film de groază cândva la miezul nopţii. Atâta fum, dar atâta fum. Dar atâta fum. Mult fum. Aromat, desigur. Ţigările normale erau pentru cei „slabi de înger”.

Am renunţat la priveliştea panoramică şi ne-am postat undeva în faţa scenei înspre stânga. Înconjurate de minori. De puberi. Poate chiar pre-puberi. Dar care dispuneau de toate libertăţile. Veniţi în cupluri, pe jumătate beţi şi pe cealaltă jumătate fumaţi, pipăindu-se într-un preludiu timpuriu. Şi eu cu Di. După ce mă mutasem pe mine şi toate bagajele mele.

Cei doi rapsozi s-au lăsat aşteptaţi vreo 40 de minute după opening act. Şi atunci prăpăd!! Ce Plevna, ce Verdun?!! Nas şi Damian Marley. „As they entered” puştimea s-a pus pe împins şi ţopăit încât nici un pogo de concert punk nu i-ar fi  întrecut. Cam aşa cred că se simte carnea tocată în maşina de tocat. Nici nu trebuia să efortez să sar, să întorc să duc. Mulţimea şi nebunia ei se ocupa de asta. Oricum, amorţisem pe jumătate de la melanjul de căldură şi fum. Iar ca la orice concert de reggae/rap care propovăduieşt pacea-n lume, francezii luau la propriu principiul de „fraternité” şi fraternizau la un joint. Nu conta că nici nu se cunoşteau. Era de ajuns să te uiţi subtil, să băţi din gene şi ţi se oferea.  Nu zice-n Biblie – cere şi ţi se va da? Între timp alţii îşi atinseseră limita aşa că ofereau în stânga şi-n dreapta jumăţăţi de joint.

Cât despre concert… a fost bestial. La propriu şi la figurat. Ei au cântat (or whatever you call it) ireproşabil. Right on queue. Iar sonorizarea a fost perfectă – îi auzeai şi pe ei şi backing vocals şi „orchestra”. Au început împreună cu „As we enter” urmat de „Tribal war” şi „Nah mean” entuziasmul publicului explodând la fiecare melodie. Şi aşa eu şi Diana am fost separate. Pe mine m-au purtat într-o parte, pe ea în alta.

Dar Damian s-a retras şi a rămas singur Nas în lumina reflectoarelor, încheindu-şi momentul solo cu „Street dreams” şi „If I ruled the world”. Apoi un alt moment de duo şi alte melodii de pe Distant Relatives cu „Count your blessings” şi „Land of promise”. Cândva în intervalul ăsta unul din ei a cerut publicului să „turn on the lights”. All of the lights” Sau mai degrabă lighters. Aşa că dacă îţi întorceai spatele la scenă, acolo unde ar fi trebuit să fie tribunele distingeai o mulţime de licăriri portocalii într-un nor gri pufos-pufos-pufos.

Desigur, Nas se cară şi rămâne Damian şi dreadurile lui până la genunchi. Jaysus, he’s hot! (Oricum asta a fost tema serii. Ocazional mai întorceam spre Di, strigându-i „Nu-i aşa că e frumos?!!!!?” Şi Di râdea de mine…)

În a 3 a parte de cântat împreună s-a ajuns şi la „Patience” („Într-un final!!” în mintea mea, dar parcă prea devreme. Aş fi păstrat-o pentru încheiere) Şi s-a făcut beznă, doar câteva luminiţe subţiri şi albastre străbăteau din spatele scenei conturându-le siluetele. Acum mai mult ca niciodată ieşea în evidenţă conturul continentului african de pe bannerul de decor. Profilele lor puţin decalate cu Africa în mijloc, desenată cu contur alb îngroşat.

Şi Damian pleacă. Nas continuă cu „You can hate me now” şi „Made you look” ca o introducere pentru „Welcome to Jamrock” ce a urmat.

Finalul oficial a fost ceva mai soft cu „Road to Zion” şi „Africa must wake up”. După uralele asurzitoare s-au întors repejor pentru encore, concertul încheindu-se cu „Could you be loved”.

N&D nu se compară cu nici un alt concert la care am fost. Odată ca şi registru muzical, apoi ca şi emulaţie a publicului. Şi-ar fi dat o mână şi-un picior să ajungă mai în faţă. Nu-i bai, că înţeleg asta, dar parcă la noi lumea e o idee mai calmă? Poate e doar o impresie. Apoi energia – bine fie, e discutabil. Să zicem că unele lucruri „mi se par”. Deşi nu am fumat efectiv, nu cred că mai conta cu restul de 10.000 care fumau lângă mine. Adică, mă puteai rula şi fuma. Dar totuşi energia şi ritmul. Lor, al nostru, al tuturor. Perfect. La care se adăugau fetele de la backing vocals care erau negrese autentice. Man, they can dance. Deşi erau puţin mai rubensiene they moved in a way… era de ajuns să te uiţi la ele ca să îţi vină cheful să ţopăi ca un drac.

Apoi s-a sfârşit cu „Exodus” pe fundal. Subtil, nu? :))

Am plecat împreună cu Diana încă vrăjite. Înainte să ieşim din Parc de la Vilette şi cu totul din vrajă, am păcălit un negru să ne dea 2 postere la preţ de unu’. Am ajuns acasă fiecare pe norişorul ei. Al Dianei a fost mai consistent şi a durat mai mult, şi recunosc că parte din mulţumirea mea venea de la ea.

Pentru că ea era luminată şi încântată de un vis văzut cu ochii. Şi pe drum spre metrou şi încă câteva zile mai târziu îmi repeta aceeaşi frază „Ioi, tu Ana, chiar i-am văzut în concert. Deci, pfuai! Şi am fost acolo. Aproape. Atât de aproape”

Formularul de feed-back:

  • overall, cred că merită un 15/20, you can always go harder, faster. Plus că odată ajunsă acasă mă dureau toate alea. Şi mi s-a mai pus şi-un cârcel greu de tratat ţinând cont de context
  • au cântat tot ce mi-a dorit sufleţelul
  • se completau. Pentru cât de pornit şi de energic era Nas în pauzele dintre melodii, pe atât de retras şi de împăcat părea Damian. Apropo, am spus cât de frumos mi se pare?
  • la ei poţi să intrii cu mâncare şi băutură. La modul la care, o negresă a intrat cu punga cu meniul de la MacDo şi cu sticla de 2l de Cola. Doar alcoolul este interzis. Aşa că lumea stătea cuminte şi se beţivănea la porţile Zenithului
  • ei nu are voluntari. Ei are gorile. Adică bărbaţi corpolenţi de orgine africană. Ei te pipăie la intrare în căutarea de obiecte interzise, tot ei îţi rup cotorul la bilet (ăsta era al 2 lea filtru. Fix la intrarea în sală) şi tot ei sunt şi pe post de BGS

Cam atât. Ajunge. Iar m-am lungit la poveşti.

Bezea

Septembrie 16, 2009

Girls night out

Posted in Out tagged , , la 7:56 pm de anagreudeexplicat

Vinerea trecută am mers în oraş. În oraş-în oraş. În club (mă rog, nu contează unde anume era amplasat clubul. Astea sunt detalii). S-o iau de la început.

Vineri ora 10 (ora Franţei):  O veste tulburătoare zguduie mica comunitate din Ulmi ‘A INTRAT GRANTUL’.  După un mic moment de ezitare şi neîncredere, ochii tuturor sclipesc la gândulu nui cont plin. Toată lumea face planuri de irosire rapidă a bursei, dar nu acum căci este deja târziu. Fuguţa-fuguţa să ne înâlnim cu Ingrid Pasteur (nu, nu cred că este rudă cu ‘acel’ Pasteur). Ea se ocupă de erasmuşii de la DEG (Droit, Economie, Gestion). Într-un final ajunge toată lumea: români, nemţi şi alte popoare ale planetei. Ca să ne impresioneze ne bagă pe toţi în ‘salle des theses’: numai fotolii în piele, spaţiu ca la movieplex, ce mai! o minunăţie de sală (n-a văzut ASE-ul neam de neamul lui :)) ). Ne explică una, alta: alte fişe şi dosare colorate de completat. Apoi ne plimbă prin campus şi ne arată ce vizitam deja de săptămână. Iar ne întoarce în vestita sală când urmau cuvântările din partea profilor: cine cum îşi alege cursurile, cine şi de ce se înscrie în diplomă la franţuji, cum se prelungeşte perioada de Erasmus şi tot aşa. Şi au povestit până s-a făcut de 12.

Vineri ora 12: sprint întins spre Le Lac – cantina (un fel de Moxa, varianta îmbunătăţită). De ce sprint?! Pentru că în superbul stil francez, cea mai bună cantină, nu este deschisă decât 2 ore pe zi: 11h30 – 13h30. Aşa că, dacă nu te nimereşti la timp, rişti să rămâi nemâncat sau să fii nevoit să experimentezi unul din celelalte 5 sau 6 cantine ale Universităţii. Noi preferăm Le Lac.

Vineri ora 13: Eram deja în tram către centre ville, împreună cu Simona şi cu Alexandra, către toate superbele magazine pe care le găseşti înşiruite pe dreapta şi pe stânga. Am intrat peste tot. Galeriile Lafayette, teh mall şi toate buticurile de pe stânga şi de pe dreapta. Dintr-una-ntr-alta ajungem şi la Fnac. Eu şi Simona studiam cu interes raionul cu aparate foto, apoi din pură curiozitate mă uit şi la mp3 playere. Ultimul model Creative – dar nu îmi place, e scump şi urât, moment în care încep să le povestesc cu nostalgie despre Creative Zen MX la care visez eu de vreo 2 ani (cred că am scăpat şi un suspin). Mă desprind cu greu, şi o iau spre stânga când… îl văd. Să nu-mi cred ochilor… Mă uit de 2 ori… Dar el era acolo, exact cum îl ştiam şi cum îl visasem de atâta vreme… Parcă mă aştepta. Mă apropii şi îl înhaţ dintr-o mişcare (de acum nu-mi mai scapă, în vecii veciilor). The one and only, unicul şi inegalabilul Creative Zen MX. Şi la ofertă pe deasupra. Din acel moment nu mai sunt nicăieri de una singură. Apropo, îmi trebuie un nume (dacă există sugestii… fire away).

Vineri în jur de 19h: plecăm din centru către Auchan. Pe lângă Zen şi cercei, mai trebuie şi de ale gurii. Şi intrăm noi. Şi ne învârtim de colo-colo. După ce luăm M&M, pain au chocolat, Pringles cu diverse arome, biscuiţi şi altele vitale pentru viaţă ne hotărâm să plecăm. Când am ieşit din Auchan am avut un mare şoc. Era deja întuneric. Beznă. Iar noi intrasem acolo pe lumină. Ne uităm la ceas, trecut de 8h30. Oooooopa!!!  Ne îndreptăm spre tram calculând dacă ajungem în timp util ca să îi prindem pe ceilalţi care plecau în oraş.

Vineri ora 21 fix: ne întâlnim în staţie la Indian cu restul de locatari ai Ulmilor, care evident erau în drum spre oraş. Ei mergeau întâi la salsa (i don’t do salsa). Aşa că am stabilit să ne întlnim la 12 în tram (ultimul tram) şi să mergem în club.  Zis şi făcut. Ne întoarcem în cămin să ne gătim pentru club.

Vineri ora 12: ne întâlnim în tram cu restul lumii. Veniţi salvatori să întrerupă o discuţie cu câţiva francezi de origine arabă. Charmant. Şi mergem cu tramul şi mergem şi mergem. Şi coborâm cu 2 staţii înainte de capăt. Şi o luăm pe jos spre vestitul club. Toată lumea la 4 ace. Toate fetele făcute pisi. Toţi băieţii, 2 la număr, Andrei şi Vlad, la braţ cu câte 2. Şi mergem pe jos şi mergem pe jos şi mergem şi mergem şi  mai mergem puţin. Încă 200 de m şi intram în Paris, dar spre norocul nostru ajunsesem la club. Lăsăm hainele şi poşetuţele la Francois în maşină, economisim 3 euro la garderobă.

Intrăm pe gratis, pentru că e vineri. La intrare bounceri ca în filmele americane. Negrii cât uşile de la metrou de la noi la intrare, toţi la costum şi cu cască. Uhu. Fiind multe fete, Adriana a primit o prea scumpă sticlă de Finlandia cadou, care, am descoperit mai târziu, nu se putea consuma decât într-un singur loc. Nicăieri în altă parte.

Ne aşezăm cu to(n)ţii la o masă. Clubul cam goluţ, deşi se apropia de 1 deja. Ne gândeam că cine ştie în ce bombă am ajuns de este pustiu. Noi toţi puşi pe treabă am descins pe ringul de dans, în ciuda muzicii dubioase. Nu trebuie să vă luaţi după părerea mea. Eu sunt obişnuită fie cu bodegi gen Jack fie cu cluburi la modă gen Expirat sau El comandante… iar aici semăna a ceva foarte fancy de pe la Bucureşti. Oh, joy!!!

Revenind, lumea dansa, de bine de rău pe muzica existentă. Încet, încet a început să se umple şi clubul, cu destui minori, în ciuda avertismentului de la intrare. Şi cu cocalarii lor, pe care îi recunoşti după geaca neagră de trening cu 2 dungi aurii pe mâneci, de la Adidas (cred).

Obiceiurile franţujilor în club nu diferă de ale noastre: mulţi băieţaşi veniţi în gaşcă cu gâsculiţele de rigoare care gravitează în jurul lor (ăia mai pricopsiţi îşi încarcă mesele cu sticle de whiskey a 80 euro bucata). Daaaaaaaaaar ce m-a nelămurit pe mine a fost faptul că, după ce făceau cerc în jurul ringului şi ne observau, când în cele din urmă dansau, dansau doar între ei, băieţi cu băieţi. Mai mult decât atât se urcau şi-n cuşcă, tot băieţi cu băieţi. Oricum când erau mulţi franţuji la un loc, noi ne dădeam la o parte din cauza mirosului specific, cu care încă nu ne-am obişnuit.

Şi uite aşa a trecut o oră, au trecut 2, au trecut 5.

Sâmbătă ora 5: plecăm din Gardels şi o luam vitejeşte prin vijelie (bătea un vânt de te ridica pe sus). Şi iar mergi pe jos vreo 20 de minute până la tram. De data asta am mers la o altă staţie, la una din gările Orleans. Din fericire, gara era deschisă şi am aşteptat cu toţii înăuntru. Până la cămin, a fost prima porţie de somn. (Multă lume circulă la 5 dimineaţa sâmbăta. Mă mir unde s-or duce toţi la ora aia?!)

Sâmbătă ora 15: mare parte din locuitorii ulmilor s-au reunit în bucătărie la 1 şi gătesc: pui, pui, pui, pilaf şi cartofi prăjiţi. Între timp am aflat că unii au plecat în Belgia şi alţii la Blois.

Aştept partea a 2 a, de mâine seară în vestitul Pavillion.