mai 18, 2011
Hide and seek
Ce obţii dacă combini următoarele elemente: Individ alfabetizat + cunoştinţe minime de utilizare ale calculatorului+ acces la internet/goagăl? Ei bine, tot ce e mai jos – cuvinte cheie tastate de cineva pe google. Într-un mod bizar au fost trimişi aici la mine. Only God Almighty ştie de ce şi cum… Dar e ok
De luni încoace I am to busy rising. So I will continue to rise. Rising above I am. Aşa că nu am să mă exprim.
Categoria: My friend, be my friend şi am să te fac vedetă pe internet
Winner: Ionuţ Tunaru (+50 căutări)
….
Nominalizaţi (până în 10 căutări):
- Merişcă Alexandra
- Radu Cătălin Mihăescu
- Diana Maria Negreanu
- Cosmina Trifan
- Ana Elefterescu
- Adriana Andronache
Categoria: Cuget, deci cercetez
Winner: „unde ajungem dupa ce ne sinucidem”
Nominalizaţi:
- „de ce trage stanga pe drum drept loganul”
Nu știu și eu m-am întrebat același lucru
- „cum s-a terminat shutter island”
Problematic
- „dupa master trebuie sa te ia in evidenta un supervizor”
Important e să te ia cineva… oricum ar fi
- „pe fnac pot plati si cu cardul altcuiva?”
Doar dacă l-ai furat tu personal
- „cine ma pus sa plec la orleans”
Sincer nu-mi dau seama. Dar mă întreb cine tea lăsat să termini şcoala?
- „dupa cat timp un indian poate sa isi faca buletin de romania”
Ask Buddha
- „cine-a spus ca in avioane e mancarea proasta”
Vreun snob, cu siguranţă
- „cum recunosti un adidas original dupa dungi??”
Trebuie să fie paralele, paralele între ele
- „cum se vorbeste in ardeal cu no bine”
Cu gura, most of the time
- „pot sa iau cum facem cordonblue”
One question at a time, please
- „cum se duc oameni la munca lunea”
Cu greu şi plin resentimente
- „ce este penitenciarul? test psihologie”
Penitenciarul este acolo unde ajungi când nu eşti cuminte
- „cum te poti deschide fata de o persoana”
Depinde. De obicei, dacă eşti fată ajunge să-ţi desparţi picioarele and you are open for business. (Ok, I know, that was mean. Get over it already 🙂 )
- „ce fel de magie se face cu maieu,poza,ceapa?”
A stinky one?
- „cum arata harabi”
Ca arabii
- „ce se intampla in continuarea la filmul indian zara povestirea”
Deci, ea se căsătoreşte cu ăla rău din primu’ film. Dar ăsta e super gelos şi-o ţine închisă în casă, după care o trimite într-un sat uitat de lume la graniţa cu Pakistanu’. Acolo ea-şi dă seama că de fapt calea lui Allah e singura cea dreaptă aşa că intră într-o grupare teroristă de talibani care plănuieşte să controleze lumea occidentală. Ea primeşte o misiune foarte importantă – să arunce în aer ambasada SUA la Tel Aviv. Dar când să apese pe detonator îl vede pe ăla de l-a iubit ea în tinereţe. Şi el ţine în braţe un plod, care era de fapt al lor şi pe ea o minţiseră ca l-a născut mort doar ca să-i despartă. Aşa că ea aleargă înspre el să se regăsească, dar e fraieră şi n-o vede pe sor-sa vitregă, Mango, care e invidioasă şi-i pune piedică, şi ea cade. Peste bombe. Şi face totu’ BUM!!! Şi aşa a început WW3.
- „ce se intampla daca te asezi cu fundul pe un calorifer cald”
Îţi ia foc
- „daca curvele te intreaba daca ai 18 ce la spun”
No comment
Categoria: Limba noastră-i un comor
Winner: „cum este corect mie sete/mi-e sete?”
Nominalizaţi:
- „mia dat de ma julit/mai dat de ma julit”
- „cine ma pus sa plec la orleans”
- „cu cate ore trebuie sa fi in aeroport fata de plec are”
- „penzinarile cum este in marseille”
- „giume amuzante despre scoala”
- „lai lai lai palatuti daina”
- „muzica cu pausele brat dar vara joc”
Categoria: Let there be porn
Winner: „e bine sa-i bag mana in chilotei prietenei”
Seriously?! Seriously!!!
Nominalizaţi:
- „femei goale pusca”
- „definitii seducatoare ale capsunii”
- „penis negri”
- „marocance goale”
- „ard in flacari dupa tine”
- „tatele goale”
- „dame frumusele”
- „porno masine”
- „fete cu nr de tel mar interesa”
- „definitii seducatoare ale capsunii”
- „www.dansuri cu sirene an tate”
- „filme cu dezvirginari”
- „poze cu inger in chiloti”
- „fete dezgolite”
- „te vreau in mine”
- „jocuri pentrrrrru barbati”
- „desene cu oi porno”
- „iti place sa felezi”
- „poza fata dela miezul nopti ana in pieptul gol”
Altă Ana
- „italianul necrofil”
Now, that’s just sick
- „filme care fetele suc puta la baiet”
Asta mergea si la categoria anterioară… Dar parcă e mai bine aici
- „porno suedia/porno cu suedeze/suedeze porno/dive porno suedeze”
Da, da, da. Suedezele get it done.
Categoria: Maxime, aforisme, ziceri şi slogane
Winner: „azi e cea din urma ora cind mai sintem impreuna dar de miine cine stie vom lua drumul pribegiei”
Pline de înţelepciune, vorbele-ţi sunt
Nominalizaţi:
- „calca pe cadavre”
- „tarani la autocar”
- „io am bani si o duc bine cu fete langa mine”
- „claxonul arma prostului”
- „m-am culcat cu gregoire”
- „usor usor cu mersul curcii”
- „nea staline”
…Sunt eu, Lăscărică!!!
- „nu se face nimic impotriva atlassib”
- „facebook prieteni care vor sa ma cunoasca”
De la el/ea pentru toţi pretenarii care-l/o cunoaşte. Special pentru băeţaşii din fund care el/ea au trecut prin multe în viaţă împreună
- „pai da, la tine a nins in weekend”
Nţ, nţ, nţ… simt gelozie în glasul tău?
- „cum imi pot plati karma”
Cecuri. Şi MasterCard Gold
- „erasmus de cacat”
- „cu comportamentu tau obsesivo compulsiv sa te cauti tu draga mea:d”
How passive-agressive of you :))
- „mesage pentru fete ca sa nu se priceapa baietii”
- „mais arrête de t’énerver, c’est toi qui souffre!”
- „blogul unor poze nevazute”
- „or sa te vada jos,cat mai jos. ratacit, pe un drum, fara bilet de intors .dar tie nu iti pasa”
Asta e de sufleţel, pentru toţi tovarăşii mei care locuieşte în Sălăjean, Balta Albă, Pantelimon, Rahova, Berceni. Yo!
- „jocuri batman care se ascunde sub esarfa”
- „machiajul vestalelor virgine”
I would go for… natural? Nu prea cred că pe vremea vestalelor se auzise de MAC, Sephora and Co. Părerea mea
- „vreau sa plec in maroc si sa nu ma mai intorc”
Du-te, du-te tare!!! În drumul tău, poate prinzi în zbor o burka şi un Coran. Îţi vor fi utile
- „un loc la munte mai putin umblat de turisti cu peisaje mirifice”
- „statusuri ca sa moara fetili lipiciosi”
- „baiat de genul ala”
Categoria: Meandrele Actelor
Winner: „cum sa mi fac buletin daca am pierdut buletinul si certificatul de nastere?”
Mult succes!!!
Nominalizaţi:
- „mi se spune ca nu sunt eu in buletin”
- „trebuie sa ma prezint cu cardul la aeroport”
NU!!! BULETIN!!! PAŞAPORT!!!! Crede-mă pe cuvânt
- „cum verific certificat de nastere”
- „inscriere la facultate cu buletin expirat”
- „cnp diferit pe buletin si pe certificat de nastere”
Iei!!!! Nu sunt singura cu mai multe CNP-uri. E mai bine când împărtăşeşti năpasta
- „se poate sa ai alt nume pe buletin decat in certificatul de nastere/numele certificat nastere nu este acelasi din buletin”
Şi se poate şi mai rău
- „poante cu codul numeric personal”
Tare aş vrea să-l cunosc personal pe „glumeţ”. Îi arăt eu vreo 2 poante. Cu lacrimi o să râdă
- „id de luat si alti”
Ar mai fi loc de câteva categorii, dar poate cu altă ocazie. Ajung astea.
Bezea 🙂
februarie 20, 2011
Casting
Iaca ce se mai pune la cale în satul cu miniştrii, sub atenta supraveghere a lu’ Tunaru. Acesta este anunţul oficial.
„””Salutare voluntare,
Guess what? Sezonul concertelor si festivalurilor mega tari se apropie cu pasi repezi, iar noi vrem sa fim siguri ca nu ne va lua pe nepregatite!
Pentru asta te invitam la un „interviu” de grup ce va dura cam o ora in care sa discutam si cu alti colegi si prieteni de-ai tai din Brigada despre evenimentele de anul trecut si cele viitoare: ce a mers, ce n-a mers, cum putem imbunatati relatia dintre tine si brigada, dintre brigada si organizatori si in general, cum putem ridica stafeta in Brigada de Voluntari! In plus, BdV are o multime de surprize si noutati pentru voi anul acesta despre care abia asteptam sa va povestim:)
Asa ca nu va faceti planuri prea mari pentru perioada 12-13 sau 19-20 martie deoarece atunci planuim sa va chemam la The Ark (Str. Uranus nr. 150, fosta Calea Rahovei 196A) sa avem „the big talk”.
Prima surpriza o aveti la doar un click distanta, pe site-ul BdV unde va puteti inscrie pana pe data de 4 martie!
www.brigadadevoluntari.ro
Mai e putin si ne imbarcam in trenul evenimentelor pe 2011! Nu vrei sa mergi cu noi?:) „””
Later edit:
*BdV rulează. La propriu şi la figurat*
*BdV=Bani de Vodcă/Biscuiţi de Vanilie/Bani de Vamă/Bubble-gum de Vacanţă/Brigada de Voluntari*
august 17, 2010
Scream for me Cluuuuuj !!!
I have sailed to many lands, now I make my final journey
On the bow I stand, west is were I go
Ok, am întârziat. Ştiu. Dar în mail scria că până la 9. E înainte de 9. Vagonul 6?? Magic. Toată gloata de voluntari zbuciumaţi ia cu asalt Cluju’ pe timp de noapte. Ce să-i faci aşa este cu gâştile… Sunt mereu agitate. Aşteptam mersul la Cluj de prin mai şi-l aşteptam precum un cadou oferit în avans. Mă treceau fiori pe şira spinării doar gândindu-mă: Cluj, drumu’, Manouch, Maiden, BdV, secrete şi … hai frate!!! Seriously?! Seriously?!?! Dintre toate momentele posibile şi l-ai ales fix pe ăstă. Fix pe ăstă, când mă urc în tren… Bad Karma, Tudor’s Curse
Through the night I plough, still my heart, calculate and pray
As the compass swings, my will is strong, I will not be led astray
Şi cu toate astea undeva, cândva în tren fiind, într-un efort de a mă jupui de durerea fizică mi-am lăsat gândurile să curgă singure şi nestingherite către oriunde îţi vor dori ele. Rezultatul, dezastruos. M-am pricopsit cu un tablou ce umileşte suprarealismul, năpădit de prezenţe incerte şi mustind de dorinţe. Isterie feminină, după principiul să ne obstaculăm de unele singure, pentru că ne-am plictisit citind din Cosmo.
Mysteries of time clouds that hide the sun
But I know, but I know, but I know
După doar 11 ore de mers cu trenul, traversând eterna şi fascinanta Românică, ajungem şi noi la Cluuuuj. Orele 5 în creierii dimineţii. BdV mai degrabă BdF sau BdS (de Fantome sau de Stafii). Şi uite cum ne lungim pe pajiştea din faţa gării toţi aproape 30, hipnotizaţi de proximitatea unei guri de cafea sau de fată/băiat sau a unui duş care să te mângâie spre somn. Sau poate nu. Stai aşteapt-o pe Oana – tipa din Cluj care trebuia să ne orienteze. Apoi stai aşteaptă-l pe Tunaru care dispăruse după cafea. Man some are reallz lucky. Odată cu ora 6 am ieşit şi noi din gară spre staţia de autobuz. La Cluj transportul în comun apare în ordine crescătoare. După primele 20 de minute de aşteptare trecuseră busurile 1, 2, 3 şi 4. Noi aşteptam 9. Însă regia de transport din Ardeal ne-a jucat feste şi a trimis un 35 ceea ce ne-a derutat puţin. În fine, apare 9, îl luăm 6 staţii şi coborâm la poalele campusului. La propriu la poalele campusului, căci în faţa noastră se întindea o stradă ce şerpuia în sus. Apoi câteva trepte, vreo 60 şi undeva între brazi şi pini descoperim Căminul nr. 6. Cămin de fete. Câte 5 în cameră. Duşuri la comun. Şi apoi somn de voie.
I see the ghosts of navigators, but they are lost
As they sail into the sunset, they’ll count the cost
La prânz ne reunim şi cu bucata de BdV trimisă să reprezinte cu succes Românica la Sziget. Şi încet-încet, ca la Cluuuuuj ne îndreptăm spre Irish Pub să luăm prânzul. Un prânz foarte ardelenesc, ser-vit pe în-de-le-te. Acolo în hrubă m-am revăzut cu Manouuuuuch. Am trecut în revistă tot ce era important, am rânduit cursul istoriei, am rezolvat cu foamea-n lume, dar când să ajungem la banalităţi eu una am consideram de cuviinţă să-mi fac o ieşire din scenă mai spectaculoasă… şi uite aşa am ajuns pe bordura din faţa Irish, admirând băieţii goi de pe clădirile din faţa noastră. Da, este adevărat ce se spune despre băieţii de la Cluj.
As their skeletons accusing emerge from the sea
The sirens of the rocks, they beckon me
După o scurtă vizită la farmacie şi o nouă pierdere de sine în analgezice, ajungem la Polus Mall şi deci la parcarea unde urma să se producă magnificul concert. Între timp mă convinsesem că viaţa la Cluj avea să se împartă în 2 epoci „înainte de Iron Maiden” şi evident „După Iron Maiden”. Peste tot erau lipite afişe cu „marele concert”, de unde cumperi bilete pentru „marele eveniment”, unde să te distrezi după „inegalabilul spectacol” etc, etc.
Take my heart and set it free, carried forward by the waves
Dreams they come and go, ever shall be so
Nothing’s real until you feel
În parcare la Polus şi mai târziu în holul mall-ului fix în faţa intrării de la Zara s-au desfăşurat trainingurile cu voluntarii de la Cluj. Aproape toţi 100. Nici nu se uita lumea la noi ca la maşini străine. Absolut deloc. Un moment prielnic pt ca Tunaru să-şi ocupe locul de adevărat guru al voluntarilor şi să le grăiască din mijlocul lor, despre sensul vieţii şi micile plăceri cotidiene. S-a strigat catalogul pentru echipe, s-au ţinut alte cuvântări. S-a mai rătăcit lumea prin mall, nah ca fetele.
I steer between the crashing rocks, the sirens call my name
Lash my hands onto the helm, blood surging with the strain
Pe seară se plănuise o ieşire cu BdV reunit, reîntregit şi înfrăţit întru dulce alcoolizare în Stuf. La Janis. La Cluj. Zis şi făcut. Evident, ca o echipă de adevărate dive, eu cu fetele mele am apărut ultimele din trupa de la Bucureşti. Pentru că ele au fost mult prea drăguţe şi m-au aşteptat pe mine să ajung din mall. Am şi rătăcit drumul de vreo 2 ori. Nu prea găseam dealu’ pe care să mă urc, but by gones. Şi am ajuns acolo. Şi atmosfera era deja incendiară. Ca la Vama Veche. S-o stingem cu un Cuba Libre. Cel mai prost Cuba Libre pe care l-am băut vreodată în viaţă. Nici măcar aromă de rom nu avea.
I will not fail now as sunrise comes the darkness left behind
For eternity I follow on, there is no other way
Căldură mare, mon şer!! Aşa că lăsaţi să curgă cu Breezer. Cumpărat de francezul pe care l-a agăţat Ana în stuf. Pentru că dintre toţi cei vreo 100 de indivizi care gravitau pe acolo, undeva pe o scară Ana a dat de un Aurelien. Doar Ana. El fiind francez. Care erau şansele?! Tocmai la Cluj, într-un bar obscur, încercând să vândă un bilet la concert. Şi urma să plece la Sibiu şi apoi la Jurilovca. Şi îi plăcea în România, dar cam cald.
Mysteries of time clouds that hide the sun
But I know, but I know, but I know
Într-un sus-jos perpetuu, piperat cu reprize de dans mai pe bar, mai pe scaune, mai pe jos l-am cunoscut şi pe Răzvan. Fotograf. Şi multe poze ne-a făcut el nouă. Gâsca de voluntari. În plin dezmăţ organizat. Eu l-am cunoscut la bar. El era binedispus. A cerut 2 B52. Am băut împreună. Mi-a făcut poze. Am mai băut puţin împreună, apoi eu m-am orientat către alte zări mai albastre. Zări albastre mult mai alcoolizate decât mine şi niciodată atât de departe. Dar până să ne cotropească tristeţea un shot de tequila cu Ionuţ. Mulţumesc, Ionuţ! Şi uite aşa au zburat orele pe lângă noi. Mai ceva ca acceleratu’ prin gară. Şi s-a făcut de ora 3, cred.
I see the ghosts of navigators, but they are lost
As they sail into the sunset, they’ll count the cost
Ah, tu vrei să pleci. Bine. Să mergem, zic. Ştiu eu drumul. Şi e aproape.
Won’t you come into my room,
I wanna show you all my wares/ways
And so you did.
And I know of the pain that you feel the same as me
And I dream of the rain as it falls upon the leaves
Nu am izbutit să adorm. Din varii motive. Not enough space, noise, not enough space, NOISE, vizitatori nocturni care-şi schimbaseră camera or smth şi au decis să doarmă în altă parte, NOISE!!!!. Aşa că m-am pus pe reflectat. Bad ideea. What the fuck am I doing here? This is so wrong at so many levels. Un telefon vibrează. Not mine. Mda. Iar vibrează. Al meu. Cine dracu’ e la ora asta?! Duminica la 6 jumate în creierii dimineţii. Smth wrong with Kia??? Nu. Aaaaah. Desigur. Grégoire… mon Grégoire. Zâna Zânelor. Nu putea lipsi, nu? Îmi strâng lucrurile şi mă car. Nici măcar nu te-ai uitat.
And the cracks in the ground like the cracks are in our life
They are sealed and are now far away
Şi acum să numărăm orele până la concert. Aaaaaaaah !!! Satanele mele preferate şi iubite şi preferate şi iubite!!!! Şi dadadadadadadadadadadada o să văd IRON MAIDEN !!!! Hihihihihihi !!! Şi plin de satane venite de peste tot pentru concert. 30 000 de oameni. Şi o să fie ge-ni-al. De când îl aşteptam. Dadadadadada !!! Maiden, my Maiden. Mulţumim Tudor pentru cele 6 cd uri cu selecţii Maiden, that charmed me.
You tell me we can start the rain
You tell me that we all can change
You tell me we can find something to wash the tears away
Am ajuns la fix în faţa scenei. Cu 2 minute înainte să înceapă să cânte. Şi au cântat. Frumos au cântat. Cam zorit puţin concertul, dar oricum perfect. Mi-aş mai fi dorit „Rainmaker”. Mai ales în loc de „No more lies” – doamne! ce urâsc melodia asta. E urâtă, urâtă. Cu spume de nesuferită ce este.
There’s a thin line between love and hate
Wider divide that you can see between good and bad
Final de concert. Şi eu am norul meu pufos şi dolofan pe care mă plimb peste tot Cluju’. Hihihihi. Ultima numărătoare de brăţări. Poza de grup. Surf printre şi cu ziare. Alte poze. Recuperez afişul. Mulţumim Alina! Drum întins către gară. Somn de voie pe aceeaşi pajişte. Vagonul 30 opreşte fix în faţa mea. Le somn uşor, ne vedem la Bucureşti.
PS: Lyrics – Iron Maiden: The Ghost of the Navigator, Iron Maiden, The Thin Line Between Love and Hate
iulie 17, 2010
Faithless
Prima zi de Ciuc Summer Fest sau cum s-o numi el. Pentru prima oara in alta parte decat Romexpo, ceea ce m-a derutat putin, pt ca nu-mi era foarte clar unde anume este bulevardul Barbu Vacarescu. Dar am descoperit. Ocazie cu care am redescoperit si farmecul traficului de dis-de-dimineata. Daca nu esti din Bucuresti si esti amator de senzatii tari, care te fac sa tinzi asimptotic catre toate limitele de care dispui, iti recomand sa incerci sa mergi pe soseaua lu’ Fane Babanu’ sau bulevardul Stefan cel Mare, undeva in jur de ora 8. Maxim de magnific. Este genul de calatorie care dureaza si care poate reprezenta un bun prilej de a avea discutii lungi si lamuritoare despre viata si moarte, despre sine, existenta lui Dumnezeu, sensul vietii, daca sa go for ever and ever over the hills and far away…Asa ca am intarziat. In loc de 8, am ajuns pe la 8 giumate.
Si sa ne punem pe treaba. Fiecare cu laptopul lui, fereastra lui, lista lui, bratarile si oamenii lui. Dar pe muzica de la sound check. Desigur, eu m-am pricopsit cu o amaraciune de laptop care nu functioneaza fara acumulator, are o rezolutie foarte intunecata si este putin mai incet… Dar nu-i nimic, eu il plac si asa. At least he has internet. 🙂 Tot in creierii diminetii ne-a vizitat si musiu Oprescu. A venit si el sa vada cum sta treaba cu concertele, artistii alea-alea. Restul zilei pana spre pranz este foarte fuzzy pt ca eu inca nu izbutisem sa ma trezesc, dar din fericire la un moment dat a aparut o duduie de la Red Bull, care m-a fericit cu 2 doze. Si am inviat si eu precum un vampir dupa o spargere la o blood bank.
Eu am listele cu cei de la Comunicare, putini la numar si aparent dezinteresati de eveniment in sine, caci aproape un sfert nu s-au prezentat. Mnoh si eu care speram sa-l prind pe Huidu sa-i dau bratara, la naiba iti zic !! Un moment de bucurie a ochiului si spalare a retinei a fost sosirea fetelor de faceau promotie la Kent… Beyond any shadow of a doubt pot afirma ca romancele is frumoase. Nu dragute. Frumoase. O armata de domnisoare tip manechinuite, la 1m80 din care 1m75 de craci si restul ochi albastri si par lung si blondo-saten deschis.
Undeva pe seara, doi tipi rataciti se opresc la geamul meu. Unul din ei isi ia inima-n dinti si-mi vorbeste:
El: euh… buna ziua (era trecut de orele 20h00…)… euh, avem un invitatie lasat aici pentrrrru mine…din parrrrrtea X pentrrrrru spectacol … din searrrrrrra acum….? si eu….
Ana: Vs etes francais? C’est bon 🙂 je comprends
El: Ah, ouais (cu un zambet larg cat iesirea la Mediterana). Je m’appele Guillaume, echante blabla
Si uite cum m-am pricopsit eu cu 2 frantuji. Din 4 ferestre fix la mine s-au oprit. From all the people :)). Si era draguuuuuuut Guillaume. Se pare ca ma reprofilez pe tipi cu ochi spalaciti. Chacun ses defauts. Dar si mai dragut decat Guillaume era accentul tipic frantuzesc cu care vorbea romana. Crunt de dragut iti zic.
Incet, incet a venit lumea si la munca si la concert si Zona Arena s-a populat. O vreme m-am caznit sa dau de Kia ca sa go impreuna la minunatie de concert. Mi-am zis ca poate, poate… vorb-aia Faithless… uci-uci si multe lumini colorate si clipocitoare. De ce nu?
Ca la orice eveniment de genu’ asta mult prea multa lume cunoscuta in jur. Pentru ca Moisilu’ scoate pe banda rulanta organizatori de evenimente, staff people pt organizatori de evenimente, hot shots pt organizatori de evenimente concerte/festivaluri and stuff. Asa ca toata lumea era acolo. So we go slalom urias.
Undeva dupa vreo 20 de minute dupa inceputu’ lui Faithless a aparut si Kia. Si ne-am proptit undeva in gazon A. Deci baiatu’ de la Faithless, cel ce canta (imi pare rau nu stiu cum il cheama) the black one (si nu sunt politically incorrect, pt ca mai era a white one care canta si el. Eu credeam ca is doar 2: negru si blonda…) era crunt de slab. Crunt de slab!! A role model. Pana si Kate Moss ar fi fost invidioasa pe formele lui scheletice. Puteai preda notiuni despre sistemul muscular si cel osos pe ‘mnealui. Fara nicio problema. Avand in vedere conformatia filiforma aveam mereu senzatia ca o sa-i pice pantalonii si-o sa ramana in curu’ gol acolo in front of us. Ca orice lead singer la o formatie de genul se agita ca un Pepsi pe scena si se zbenguia si hop! aici si top! dincolo si uuuu! o sa-i pice nadragii-n vine si nu vreau sa mai aflu si alte detalii intime despre corpul lui. Plus ca talia pantaloniilor lui era crunt de joasa. Crunt! Tot timpul aveam impresia ca o sa … in fine, sa ne concentram asupra muzicii.
Eu imi doream Insomnia si Insomnia am primit and the crowd goes wild !!! Moment in care ii observam pe vreo 3 baieti in fata noastra. Unul imbracat in bleu, aratos din spate dar cu fata de prost; un altul cu tricou roz cu vedere la pieptul epilat si lucrat la sala si al treilea cu un polo rosu-bordeau un pic in transa de la cantitatea de alcool consumata. Dar noi nu judecam pe nimeni. Iar baietii astia erau crunt de tactili. Mult prea tactili pana si pentru niste romani. (Tactilitatea romanilor este un concept introdus de Gregoire, care era un pic indus in eroare. Prin primul semestru eu nu ratam vreo ocazie de a ma lipi de el si viceversa, de unde a tras el concluzia ca romanii sunt tactili. Mais pas vraiment).
Revenind la cei 3 baieti cucuieti… hei! in Franta eram obisnuita cu baieti care sa se pupe pe obraz pentru ca acolo asa se practica. Faire la bise. Doar ca la noi… sa zicem ca nu e chiar in sangele poporului. Doar ca baietii astia, odata la 2 minute aveau ceva important sa-si spuna la ureche, prijel cu care se mangaiau lung si languros pe spate. Plus alte gesturi asa mai largi, de zici ca dirijau vreo filarmonica. Si se luau in brate si mai-mai, mai-mai… Si dupa lungi analize am ajuns, dimpreuna cu Kia, la concluzia ca cel cu polo bordeau era impreuna cu ala cu bleu, bun din spate. Mai mult decat atat, asta mic si rosu era si un pic mai posesivo-gelos, pentru ca de fiecare data cand the blue one era tactil cu vreun alt mascul de pe acolo, devenea rigid si se incrunta… Dar ne putem insela. Who knows?
La final de concert, ca sa incheiem seara tot intr-o nota de desfrau a fost o duduie, care urcata pe umerii unui fecior si-a aratat sufletu mare catre scena. Si avea un suflet mare.
Si apoi am plecat acasa. Diseara Pink Martini.
… inca o astept pe duduia de la Red Bull. Sa-mi dea aripi.
iulie 14, 2010
Ana şi Eros
Şi ne-a dat nouă Ionuţ (Tunaru, a se citi) Eros Ramazzotti… şi s-a făcut noapte. Nu zi, ci noapte. Pentru că am avut strania senzaţie de necatifelare că am nimerit unde nu trebuia. Un concert Eros Ramazzotti (ca şi cel Mădana) intră, pentru mine, la categoria „nu aş da bani pe aşa ceva nici dacă mă legi de calorifer, dar dacă se oferă să ajut, de ce nu?”. Şi iacătă-mă sâmbătă, aproape de amiază căutând loc de parcare legal pe lângă Caşin.
Ziua începuse prost, cu alarma pe care nu am auzit-o, prilej cu care am întârziat. Aşa că zoreşte-te Dică, oricum te-ai făcut de râs, dar totuşi să salvăm ce se poate salva. Pe drum spre stadionul de rugby am mai făcut câte un comision, doo… lucruri banale: vreo 8 rigle de 40 cm şi scotch din ăla argintiu de-l folosesc americanii în filme când răpesc pe careva. Dar noi am fost cuminţi şi le-am folosit pentru a numerota locurile în tribuna 2. Numerotare lăsată cu scandal şi isterie din partea italianului de mai aveam puţin să le dăm cu tribuna şi cu rândurile în cap, ca să nu lase urme.
Toată lumea bună era acolo. Oamenii de bază ai lui Ionuţ şi a ceea ce va deveni Brigada de Voluntari (a început deja, este la stadiul de bebe, merge de-a buşilea. În curând o să zică primul cuvânt, care defapt va fi o frază şi o să fie ceva de genul „Păstraţi biletul. Brăţară pentru Gold Cercle. Remember Madonna, Iron Maiden1&2, Metallica 1&2, AC/DC, Aerosmtih sau Rammstein” 🙂 ). Un fel de Power Rangers sau ăia mici şi coloraţi ai lui Captain Planet: Lu, Andrei, Corina, Flavia, Tudor, Robert (proaspăt absolvent de 12 clase şi de Bac. Felicitări şi pe această cale) şi Carmen.
Lume multă feerie. Plin de voluntari voluntari şi energici precum o furnică scăpată în Red Bull. Iui! Terminăm treaba cu tribuna, prânzim laolaltă şi începe proba de sunet. Repetiţia. Şi n-ai să vezi aşa ceva. Neam de neamu’ meu la vreun concert/festival la care am participat voluntar nu m-a dat careva afară în timpul repetiţiilor. Indiferent c-a fost Madonna sau Sonisphere sau vreun B’estfest sau altele. Like seriously, frate! E Eros Ramazzotti, seriously, nimeni de aici nu o să se năpustească asupra lui pe scenă. Nimeni nu şi-ar fi dat o mână şi-un picior să-l vadă de aproape. Eram cu toţii mai mult decât chill, eventual şi cu gândul la Ciuc Summer Fest. Dar nu!!! Italienii şi străjerii personali de la Scorsezee au găsit de cuviinţă să ne dea afară. Pe noi şi pe restul de mai aveau treabă în stadion ca să poată repeta onor macaronar de Eros Ramazzotti. Şi ia un loc în picioare, în soare la porţile tribunei oficiale şi aşteaptă. Din fericire musiu îşi făcuse apariţia pe scenă în şlapi, un maieu army style şi în bermude, fiindu-i evidentă pufoşenia dobândită odată cu înaintarea în vârstă. Dar nu vreau să fiu răutăcioasă. Am profitat de exilul forţat pentru a ne pune de acord – voluntari, organizatori şi paza+protecţia – despre cum se va desfăşura accesul la mirificul concert. A durat o vreme. Cred că până şi tratatul de la Versailles a fost mai lesne de gândit şi implementat. Şi ca deobicei şi-au dat seama că mai e nevoie de voluntari (pe care ia-i de unde nu-s. Nu apar chiar ca şi ciupercile după ploaie), că există mai multe puncte de acces în gazon A, că nu ajung voluntarii, că să stea un voluntar şi în colţul ăla de stadion să dirijeze circulaţia sau eventual, să oprească avioane. Era la fel de pertinentă cererea.
Şi s-a permis accesul publicului. Şi am realizat încă odată de ce îmi plac mie concertele de satane şi satanele. Ia-mă Doamne, stinge-mi neamul !! Stadionul de rugby este micuţ, intim şi foarte gugu, dar total neîncăpător pentru toate fiţele şi aroganţele care i-au călcat iarba-n picioare. Pfuai! Acolo îţi trebuie toleranţa şi capacitatea de a nu judeca oamenii după aparenţe ale maicii Tereza. Otherwise te vei bucura pe interior, aşa ca mine.
Din ciudăţeniile şi carenţele concertului şi a organizatorilor trec în revistă:
- zona pentru VIP: naiba ştie câte milioane trebuia să plăteşti pentru acele bilete. Zonă VIP care consta dintr-un pătrat de covor/mochetă roşie aşezat perpendicular cu scena, într-un colţ şi pe care s-au rânduit scaune roşii şi care au fost acoperite cu un plastic mare şi puţin prăfuit, atunci când a început ploaia. Plasticul a rămas acolo şi când au început să intre spectatorii
- rampa pentru handicapaţi: undeva în spatele gazon B, adică în celălalt colţ al stadionului. O platformă ridicată gen 30 cm de la nivelul solului, pentru că nu-i aşa, dacă eşti în scaun cu rotile şi te înalţă cineva 30 de cm de la pământ aproape că atingi 1m50 şi vezi pe scenă
- numărul impresionant de spectatori care au plecat undeva în primul sfert de oră al concertului. Şi plecau c-o falcă-n cer şi una-n pământ.
- fiţele. Toate divele şi divii au fost prezenţi la Eros, nu ştiu cât din ei au venit pentru muzică şi cât au venit pentru că era the place to be saturday night. Spre deosebire de satane care vin cu sufletul în pumn şi se bucură de fiecare secundă de muzică
- la un moment dat ne-am trezit cu o mireasă şi cu o parte din nuntaşi. O furaseră cum ar veni tradiţia şi au venit încolonaţi şi biletul în vârf de băţ la concert la Eros. Erau simpatici ei. Iar ea era drăguţică cu tot cu rochia albă şi voalul din păr
- pentru prima oară în viaţa mea am vazut-o pe Irina ameţită şi atât de energică. Ar fi rivalizat cu un Pepsi zdruncinat
Şi pentru ca finalul să fie perfect, pe mine m-a apucat durerea de cap. Crunt. Sunt convinsă că şi o trepanare wide awake este less painfull. În jurul meu se vorbea de mers la bere/suc după concert, iar eu bântuiam cu ochii întredeschişi cerând orice fel de pastilă. Noroc că s-a mijit roşul ambulanţei de la SMURD şi m-am dus glonţ la ea. Ei sigur trebuie să aibă ceva.
Ana: Bună seara. Am o migrenă cruntă, aveţi vreun algocalmin, vă rog? Moment în care asistenta si băiatul care erau în salvare sar ca arşi şi mă măsoară din cap până-n picioare. Ea începe să completeze nişte fişe. Iar el dă să mă consulte
Băiatu’ de la SMURD: injectabil sau tablete?
Ana: tablete (în gându’ meu „Ce-ai tinere? Ai înnebunit?! Asta-mi lipsea să-mi faci şi injecţie)
Băiatu’ de la SMURD: Urmaţi vreun tratament împotriva migrenelor? Vi se întâmplă frecvent? Cum este durerea? Aveţi şi ameţeli? Nu vă aşezaţi să vă iau repede o tensiune??
Ana: Nu, nu, nu, nu este cazul. (Ce eram eu ameţită de durere, dar atâta interes m-a năucit. Nu-mi doream decât un algocalmin, orice.) Dar oricum n-am scăpat până ce nu i-am povestit cu migrene şi tratament.
Băiatu’ de la SMURD: Nu am decât aspirină tablete. Poftim
Între timp asistenta completase vreo 3 fişe de diverse culori cu nume, prenume, CNP (ăla bun) şi mi le dădea acum la semnat
Ana: Pfuai, dar nu credeam că e atât de complicat… pentru o durere de cap
Băiatu’ de la SMURD, zâmbind: Domnişoară, aţi venit la o unitate SMURD – Serviciul Mobil de Urgenţă, Reanimare şi Descarcerare… (cu un zâmbet din ce în ce mai larg ) Presupun că refuzaţi transportul la spital, nu?
Ana: Desigur. Mă pot transporta şi singură, dar nu este necesar.
Băiatu’ de la SMURD: Bun. Atunci scrieţi aici de mână şi semnaţi. Sigur nu mă lăsaţi să vă iau tensiunea? Un puls ?
Ana: Dap, e în regulă. Mulţumesc frumos. Noapte liniştită
Şi cobor ca o floare din SMURD ca să întrezăresc priviri întrebătoare şi oarecum neliniştite. Irina se trippase puţin, dar i-a trecut repede.
În 10 minute goneam spre Universitate şi Motoare pe care nu le mai vizitasem de vreo 2 ani lejer. Înainte am vrut să găsesc o farmacie non-stop ca să iau totuşi un analgezic mai puternic, dar nu am avut noroc. Sensiblu nu funcţiona non-stop şi nu se întrezărea nicio altă cruce luminoasă în calea mea. Aşa că m-am lăsat păgubaşă.
Next stop: Ciuc Summer Fest. 🙂
Special thanks: BdV
Anagreudeexplicat's Blog 