martie 12, 2010
Conspiraţionist sau Dement? this IS the Question
Fix acum o săptămână a început mişcarea. Au plecat încolonaţi la cinema Alejandrrrra, Vladimilian, Irina, Oana şi Radu-mou. Au mers la Shutter Island,la Pathe. Fruuuuumos. Odată de mult vorbisem cu Ralu şi îl trecusem pe o listă-de-filme-de-văzut. Week-end-ul a trecut puţin mai întunecat decât deobicei…
Marţi după repriza de inspecţie prin camere – pentru că DA! ei francezii găsesc de cuviinţă şi de MAXIM bun simţ să ne controleze noo camerele şi să ne zică dacă ei consideră că se ridică sau nu la nivelul lor de exigenţă al imaculatului. Asta pentru că prin Ulmi este aşa de curat prin bucătării şi toalete încât îţi vine să te întinzi cât eşti de lung şi să lingi pe jos. Daaaaaaar cu toate astea nu o faci pentru că deja jumătate din cămin s-a apucat să facă asta şi nu mai e loc şi pentru tine. Şi atunci te resemnezi şi îţi ieie lumea-n cap şi pleci la un film în buricu’ târgului. Întocmai au făcutără şi fetili.
Şi uite cum mă trezesc marţi cu dublă invitaţie la film – din partea Alinuţei şi a Ralucăi. La Shutter Island. Again. Dar am rămas acasă, de vorbă cu Vladimilian. S-a ajuns şi la seara de cinema. Şi începe şi îmi povesteşte foooooarte entuziast despre Shutter Island.
Vladimilian: „Ana, a fost foarte mişto filmul. Seamănă puţin cu ‘La ţigănci’, a lu’ Eliade”
Ana: (în gându’ meu) „Hoooopa!!! M-a lovit. Singura, SINGURA chestie de la Eliade care nu mi-a plăcut jamais de la vie…”
Vladimilian: „Dar să ştii că e foarte mişto filmul. Adică mie mi-a plăcut foarte mult. Dar când am ieşit de la film noi am înţeles ceva şi fetele altceva…”
Ana: (tot în gându’ ei) „Oare de ce nu mă surprinde asta?…”
Vladimilian: „Adică eu cu Radu ziceam că el este nebun, dar fetele ziceau că e o conspiraţie”. Şi îmi povesteşte varianta LUI de film.
Şi de aici s-o dus discuţia către alte filme, alte cărţi, alte zări albastre…
Miercuri dimineaţă, mă văd cu Ralu la cafeteria din Sully, la un mic dejun franţuzesc – cu chocolat chaud şi croissant. Şi o întreb de film şi îmi răspunde:
Ralu: „NU!!! Sigur e o conspiraţie !!! Nu are cum să fie el nebun, pentru că la sfârşit doctoru’ ăla, când îl cheamă să-l lobotomizeze îi zice Teddy !!!”
Ana: (straight face) „Da, desigur… îi zice Teddy… Şi ce înseamnă asta?!”
Ralu: începe şi-mi povesteşte varianta EI de film.
La prânz la cantină, ne reunim cu Irina şi cu Simona. Irina zicea că tipul este nebun. Simona încă nu vazuse filmul, dar era planificat pentru un viitor foarte apropiat.
Pe Fb, Nikola avea status gen „Shutter Island – straaaaange movie”.
Mai pe seară o întreb şi pe Andreea ce părere a avut despre film.
Andreea: „Mie nu mi-a plăcut deloc. Şi am spus asta. Şi mi-a sărit lumea în cap”
Ana: „Eu de la toţi am înţeles că e tare mişto…”
Andreea: „Eu nu am gusturi comune cu ei… În timpul filmului le-am zis că mi se pare un amestec de Lord of the rings, Sarmanul Dionis , La ţigănci şi cu referinţe la drumul iniţiatic al lui Gheorghiţă…”
Ana: „Gheorghiţă din … Baltagul!?”
Andreea: „Da. Ne trebuie un arbitru, un final judge”
Ana: „Spune-mi Crăciunescu”
Şi acum trebuie să văd acest Shutter Island ca să fac lumină şi să împart dreptatea. Am descărcat 80% din film şi am să aştept să îl văd diseară în linişte şi pace. Ar fi o treabă să cetim şi cartea, dar cred că am exagera niţel.
Conspiraţionist sau Dement?!
Later Edit:
După magnifica şi absolut monotona ieşire din Lodge, am văzut Shutter Island.
Note to self: nu prea e o idee bună să te uiţi de una singură la 4 în creierii dimineţii la filme despre criminali demenţi sinistraţi pe o insulă sinistră cu ocazia unui uragan. Dar dacă totuşi te avânţi, întotdeauna ajută dacă aprinzi toate luminile din casă. TOATE. Inclusiv cele de la baie… Just in case.
Revenind la film. Da, este nebun. Îmi pare rău, Ralu, dar e nebun. Nu e conspiraţie. Şi cred că finalul te-a indus în (o)eroare…
Varianta MEA de final (opreşte-te aici dacă nu ai văzut filmul): stau ei amândoi pe trepte sub mângâierile blajine ale soarelui (trecuse uraganul, erau ultimele 2 minute din film, era cazul şi pentru puţină lumină naturală) iar DiCaprio îl întreabă pe nea’ psihocucu Jr „Şi acum ce urmează?”
Psihocucu: „Tu să-mi spui”
DiCaprio: „Trebuie să iau bărcuţa şi să plec de pe insula asta, Chuck…”
Moment în care psihocucu are un moment de dezamăgire subtilă, pentru că în lumea imaginară a lui DiCaprio el juca rolul partenerului lui aka Chuck şi deci tot role play-ul lor dăduse greş pentru că după câteva zile de luciditate lui DiCaprio îi revin piticuţele.
Tot DiCaprio: „Oricum nu o să ne prindă, suntem prea deştepţi pentru ei…”
Iar acum psihocucu Jr. îi face un semn subtil lu’ psihocucu Senior – adicătelea „E dus amărâtul… Vede Eindhovenul”. Iar psihocucu Senior se întristează şi el niţel (pentru că Scorsese face filme pentru minte şi suflet. Iar dacă eşti un posibil psihiatru conspiraţionist cu un plan de a prelua controlul lumii cu o armată de oameni cu sistemul nervos modificat, nu înseamnă că nu eşti şi tu om şi că nu ai şi tu sentimente – milă, părere de rău, empatie…) şi după un moment de ezitare le face semn „dulăilor” de lângă el că n-are nicio scăpare şi să-l ieie să-l ducă să-i facă una bucată lobotomie.
Tot DiCaprio (replica filmului, care dă sens la tot): „Oare cum e mai bine? Să duci o viaţă de monstru sau să mori un om bun?” După care se ridică şi ia cătinel-cătinel drumul sigur şi leguminos al lobotomiei, iar psihocucu Jr. ţipă după el puţin neliniştit „Teddy, Teddy…”
Ideea de bază este că role play-ul lor reuşise şi că îl readuseseră în minunata lume a lucidităţii şi că el era conştient de toată povestea:
- de nevasta şi mai dementă care încercase să se sinucidă, care dădude foc la apartament şi care i-a înecat cei 3 copii şi pe care apoi a ucis-o
- de cei 2 ani pe care îi petrecuse pe Shutter Island ca şi pacientul 67
- de faptul că era a 2 a oară în 9 luni când se reîntorcea la realitate
- dar mai ales de faptul că dacă nici de data asta metoda aleasă de psihocucu nu dădea rezultate ar fi trebuit să-i facă lobotomie
- şi mai presus de toate că ar fi putut să joace rolul lui Teddy fără ca psihocucu să-şi dea seamă ca el îi minte (a se vedea precedentul)
Aşadar în final, el a ales să joace pe nebunul ca să-l facă legumă şi să fie liniştit şi fără amintiri şi vinovăţie pentru tot restul vieţii. Familie nu mai avea, drama în sine prea dramatică şi apăsătoare plus că nu ar fi avut certitudinea că nu ar fi avut o altă recădere şi în ultimul rând nu ar fi avut pentru ce să trăiască cu luciditatea faptelor lui. Aşa că a ales să moară un om bun, lobotomia fiind preţul pe care a ales să-l plătească pentru că nu a putut să-şi protejeze copiii de nebună.
The end 🙂
Anagreudeexplicat's Blog 